Știți povestea bambusului?
Se zice că tulpina de bambus se ridică rapid de la pământ, într-un avânt rapid spre cer.
Dar la un moment dat se oprește din creștere și suferă mult din cauza asta. Acolo, din suferința lui se naște un nod.
Apoi crește iar fără opreliști spre cer. Până când, din nou, se întâmplă ceva nasol și se creează un nou nod. E un proces frustrant, dureros, greoi.
Ajuns la maturitate, bambusul nu mai e supărat pe nodurile create pe drum… pentru că își dă seama că acele noduri l-au ajutat să ajungă atât de sus.
Fără noduri s-ar rupe la prima rafală de vânt.
La fel ca tulpina de bambus, un startup are momente de răstriște. Din aceste noduri un startup învață și evoluează. E frustrant, dureros, greoi. Dar așa e evoluția. Altfel nu am ajunge la maturitate, rupți de prima rafală de vânt.
După experiențele antreprenoriale din trecut (studioul MOF, site-ul eOk.ro) mi-am propus ca de data asta să fiu mai atent la resursele investite în business.
Mi-am propus să cresc organic și cu răbdare. Să mă uit cu atenție unde pun piciorul pentru următorul pas.
Am început cu o măsuță într-un Hub din zona Piața Romană. După vreo doi ani, într-o după-amiază ca oricare alta, am fost anunțați că trebuie să ne împachetăm totul și să plecăm… Afacerea era pe minus de multe luni și proprietarul clădirii s-a supărat brusc.
A fost un moment delicat, dar startup-ul meu eram de fapt… eu. Un solo-antreprenor care lucra cu diferiți parteneri.
Apoi m-am mutat într-un birou mai mare pe care prietenul meu MB îl avea pe șoseaua Pipera. Startup-ul deja avea 2 angajați full-time, dar nu aveam nevoie de mai mult spațiu. Biroul era departe rău de… orice punct de interes din București. Am stat acolo un an.
Ne-am întors în zona Romană într-o clădire de birouri. L-am luat și pe MB cu noi. Acolo am început să creștem mai repede și în mai puțin de un an aveam 5 influenceri noi și un angajat nou în plus.
La un moment dat am ajuns la 5 angajați, era clar că nu mai încăpeam într-o singură cămăruță.
În plus, planul era să angajez 3 oameni noi pentru anul 2020.
Așa că am început să caut un birou nou în toamna 2019, de preferință în zona de Nord, de la Romană-Victoriei înspre Băneasa.
Am ales zona asta din două motive: unul ține de obișnuință (în ultimii 5 ani am pendulat pe aici), al doilea ține de ușurința de a ajunge de acasă la birou. Mai ales că traficul Capitalei a devenit aproape imposibil din 2018 încoace, aproape la orice oră din timpul săptămânii este aglomerat.
În “finală” au ajuns două spații:
- Un apartament de două camere la parterul unui mic bloc de trei etaje, în zona Băneasa (aproape de biroul lui Buhnici, may I add)
- Un birou generos într-un Hub nou din piața Romană (aproape de sediul Publicis, may I add)
Apartamentul era spațios, avea și o mică terasă pentru colegii care fumează. Strada era liniștită, cu locuri de parcare la discreție. Aveam aproape Promenada Mall, parcul Herăstrău și ieșire rapidă spre DN1.
Dar biroul de la Commons Work are geamuri imense, pe toți pereții, cu o lumină caldă și care ne învăluiește din toate direcțiile. Birourile de lemn masiv, scară interioară din oțel, lemn și sticlă. Spațiul central imens, cu locuri de întâlniri și bucătărie spațioasă.
M-am gândit că apartamentul ne oferea intimitate, dar ne tăia din posibilitatea de a socializa cu colegii din clădire – cum am avut mereu în ultimii ani. Plus că trebuia să cumpărăm mobilă, imprimantă, gadget-uri noi… O investiție în plus.
Am mai făcut o vizită la Commons Work Romană cu colegii mei, să vadă și ei locul, cu ochii lor.
În acea zi soarele bătea blând iar vântul bătea ușor, mișcând ca într-un dans crengile copacilor înalți din fața geamurilor. Ne plimbam ca într-un acvariu inundat de lumina galbenă și vie. Era ca un vis frumos.
Toată echipa a votat: Ne mutăm la Commons!
La doar o lună de la mutat, gazdele noastre au organizat o petrecere de final de an, unde am făcut cunoștiință cu celelalte companii care au birouri în clădire.
Mă uitam la antreprenorii de succes îmbrăcați cu sacouri cool. La fetele cu un aer hipsteresc. La programatorii cu priviri pătrunzătoare și zâmbete ușoare. La copiii care alergau printre cadouri.
Mă gândeam: aici e de noi.
You must be logged in to post a comment.