Decența este direct proporțională cu performanța, de cele mai multe ori.
Prin natura meseriei mele am cunoscut mulți oameni, de la diferite niveluri, cu diferite culturi și obiceiuri. Am cântat pe stadioane cu zeci de mii de spectatori, dar și la petreceri private în hoteluri de 5 stele. De la cele mai elegante evenimente la petreceri în mediu rural, unde lumina scenei era ținută de un felinar stradal iar scena era făcută din cutii de lemn împreunate.
Un om născut la țară are un bun simț natural și de obicei nu este cu nimic mai prejos decât un profesor universitar care a trăit toată viața în Capitală. Școlile înalte sunt de ajutor, dar nu rezolvă probleme de caracter și moralitate.
Am fost plăcut surprins să descopăr decența și simplitatea la cei mai talentați și celebrii artiști de succes internațional. Deseori, pe de altă parte, m-a deranjat mojicia și agresivitatea oamenilor care nu au făcut nimic în viață, dar care au ambiții!
De cele mai multe ori, lipsa oricărei performanțe în viața profesională combinată cu o poziție socială întâmplătoare (sau temporară) duce la atitudinea cea mai nocivă – faptul că părinții tăi au bani mulți sau că ești pus șef peste resursele unei localități NU e niciun merit intrinsec. E conjuctural. În cel mai ”rău” caz trebuie să fii recunoscător și să încerci să te ridici la nivelul situației pe care ai primit-o (pentru că nu ai câștigat-o chiar tu prin muncă, talent, experiență).
Am fost și eu un puști arogant care credea că le știe pe toate. M-am liniștit rapid cunoscând români cu adevărat valoroși care, spre surprinderea mea de copil erau cu atât mai respectuoși (cu semenii) pe cât respect meritau ei (de la semeni).
Țin minte cum povestea impresarul Anca Lupes despre prima ei întâlnire cu Bryan Adams, celebrul artist canadian – omul era mai respectuos și ”down to earth” decât vedetele de la noi care abia lansau o melodie la televizor. În jeans și cu un hanorac negru pe el, Bryan a intrat cu chitara în mână la oră fixă pe scenă, cântând 20 de hituri mondiale compuse de el în ultimele trei decenii, mulțumind românilor că au venit la concert.
Ce vreau să spun, că m-am lungit:
Dacă nu ești cel mai bun din lume la ceea ce faci, mai bine taci – vei știi în viitor când e momentul să vorbești, pentru că lumea te va chema ea.
Photo: Pandutzu.com
