Titlul este ca începutul unui banc între profesori universitari care trag un fum în cancelarie, în pauzele dintre cursuri. Dar nu e un banc.
Acum aproape un an scriam aici pe blog mai multe articole inspirate de (pe atunci) noua pandemie și impactul ei asupra societății românești.
Credeam că situația va dura 3-4 luni. Unii, mai cârcotași (sau mai informați?) previzionau mai mult de un an.
Acum știm că toți erau prea optimiști pentru că, uite, a trecut un an și suntem la al treilea val, la al N-lea lockdown. Și pare că situația va mai dura ă-hăăă… poate încă vreo 3-4 ani. Poate 8.
Citeam dimineață din celebra carte “Gândire rapidă. Gândire lentă.” a lui Daniel Kahneman (câștigător al premiului Nobel pentru Economie și Științe Sociale). Trag de cartea asta de vreo 6 luni, că e grea, e consistentă și are aproape 800 de pagini de scris cu font mic… E un colos, ce să mai!
E poate cea mai importantă carte pe care am citit-o în viața mea despre mintea umană. Era bine să fi dat de ea acum 20 de ani, sau măcar acum 10 ani :) dar e bine și acum, mai bine decât niciodată.
Am ajuns la capitolul despre “Perspectiva Interioară”, “Perspectiva Exterioară” și “Eroarea sofistică a planificării”. Dacă nu ați citit cartea, vă recomand din suflet să o faceți. Dacă vă sperie acești trei termeni, credeți-mă că sunt printre cei mai ușor de explicat din toată teoria domnului Kahneman. Dacă vreți doar partea despre “Perspectiva Interioar/Exterioară”, acesta e un articol bun.
Anyway, ce voiam să spun:
Prinși în planurile noastre dictate de perspectiva interioară (ceea ce este natural, asta facem noi oamenii zi de zi), nu am avut inspirația să ne uităm în istorie să învățăm din pandemiile trecute. Iar cei care știau unde să se uite (de exemplu la pandemia Spanish Flu de acum fix un secol) ne ziceau degeaba să luăm aminte: noi, ca niște ființe umane care gândesc cum gândesc ființele umane, noi nu i-am băgat în seamă. Sau, cum ar zice domnul Kahneman: nu acceptam perspectiva exterioară.
În dimineața asta, citind “Gândire rapidă. Gândire lentă.” mi-am adus aminte de predicțiile de acum fix un an, de la începutul pandemiei.
De ce credem noi ACUM că va fi altfel decât ATUNCI (1918)?
Pentru că atât ne duce mintea*. Să rețin să… nu mă mai bazez pe mintea mea chiar mereu. Istoria e plină de povețe.
* Nu e o critică, e chiar o realitate crudă referitoare la TOATĂ rasa umană. Detalii în cartea lui Daniel Kahneman.
