Măcar o zi lăsați-mă să mă bucur de mica victorie.
Nu îmi stricați bucuria. Măcar o zi.
Știu că s-a votat mai mult “contra” decât “pentru”, mai mult de frică decât de speranță, mai mult de frustrare decat de spirit civic. Știu că e doar un pas, poate cel mai mic dintre pașii electorali. Știu că schimbarea se va simți peste o generație, nu acum si nu anul acesta.
Dar lasă-mă să gust mica victorie, deocamdată.
Știu că de mâine cei care au câștigat votul meu se vor dovedi imperfecți. Știu că e mai ușor să critici și să combați decât să construiești și să conduci o țară. Știu că partidele vor face compromisuri și se vor abate de la promisiunile din campania electorală.
Dar lasă-mă să mă bucur un pic.
Știu că am mai sperat din tot sufletul că vom scăpa de hoți și incompetenți, ca apoi să fim dezamăgiți de niște hoți si mai mari.
Dar lasă-mă acum să mă bucur de moment, plin de speranță.
Știu că un ticălos ajuns în sfârșit la închisoare nu rezolvă mare lucru. Știu că singur nu ar fi putut fura și că rețeaua e imensă. Știu că închisoarea nu e cea mai bună soluție în general, pentru societatea umană.
Dar lasă-mă să mă bucur un pic, că justiția s-a făcut pentru acest caz.
Lăsați-mă să mă bucur un pic.
Căci nu mai credeam că voi prinde ziua în care românii vor sta la coadă să voteze. Ziua în care să votezi e cool si ne mândrim pe Facebook cu asta. Ziua în care un partid nou egalează un partid la putere de 30 de ani.
Lăsați-mă să mă bucur de ziua în care, după ani de amânări și șiretlicuri legale, cel mai puternic om din țară își primește sentința deja cunoscută.
O zi m-am bucurat. O meritam.
Apoi trecem înapoi la muncă, la griji, la planuri concrete.
Ce zi de luni! Ce zi!
Foto via Mariciu
