Românii vorbesc, românii nu tac, unii te ridică, alții te lovesc

Recorder.ro a făcut un articol și un reportaj video de la un spectacol organizat în Sectorul 5, un show prezentat de Dan Bittman – solistul trupei Holograf. În acel material Dan [un artist foarte respectat de mai multe generații de români, încă din perioada comunistă] este surprins lăudând Primarul Sectorului 5 și rezultatele Primăriei pentru bucureșteni.

Poți vedea reportajul de la care a pornit dezbaterea aici: „Semicentenarul celui mai sărac sector al Capitalei”.

O parte a opiniei publice s-a enervat și l-a atacat pe artist, considerând deplasate laudele lui și, probabil mai important, onorariile pe care el [ca gazdă a spectacolului] și trupa Holograf [ca artist invitat în spectacol] le-au încasat din bugetul local.

Holograf a reacționat cu un comunicat prin care susține că muzica lor este pentru public și nu are nicio încărcătură politică: ”Când ne urcăm pe o scenă, nu cântăm niciodată pentru un partid politic sau o corporație, cântăm pentru publicul din fața noastră.” Personal, ca artist, am înțeles exact la ce se referă acest text și mi-a plăcut reacția.

După două zile, trupa a revenit și a declarat că va dona onorariul de 11.000 euro către Asociația Dăruiește Viață care construiește primul spital de oncologie și radioterapie pediatrică din România. În plus, Holograf va dărui 100 de bilete pentru fanii care donează și ei.

Reacțiile la această declarație pe Facebook au fost mai mult negative decât pozitive, pentru că…

Asociația Dăruiește Viață a anunțat că REFUZĂ donația și recomandă trupei Holograf să doneze acești bani ONG-urilor din Sectorul 5, de unde au venit inițial banii. Postarea de pe Facebook a Asociației a primit și mai multe comentarii decât anunțul Holograf și au fost în majoritate pozitive.

E o criză de imagine pentru un artist talentat, care are o carieră de peste 40 de ani în spate și care, în general, a fost un exemplu pozitiv în industria românească.

Reacțiile artistului și a trupei în fața acestei crize vor fi analizate în viitor pentru a descoperi dacă au greșit în comunicare, unde au greșit și cât au greșit.

Nu aș vrea să fiu în pantofii acestor artiști sau ai managerului trupei. E un moment complicat și cred că cei care aruncă cu noroi se grăbesc. Am fost și eu pe partea cealaltă [ca artist și prezentator de spectacole] și discuția e mult mai complexă decât pare la prima vedere.

O să vedeți că nu iau apărarea trupei Holograf. Dar vreau din tot sufletul să pun această discuție într-un context mai larg și să extragem niște concluzii.

Hai să vorbim întâi despre ”scandalul” din zona publică și puterea Social Media, apoi voi vorbi despre Sistemul concertelor gratuite și unde greșim noi toți:

Scandalul din Social Media

Citind comentariile negative după publicarea reportajului Recorder.ro, apoi reacțiile negative de la anunțul Holograf și de la declarațiile lui Dan Bittman, vei înțelege amplitudinea problemei.

Dar deseori uităm că aceste ”scandaluri” naționale care acum par a fi zilnice în Social Media nu existau cu câțiva ani înainte. O reacție negativă virulentă la adresa unui artist care declară ceva pe o scenă nu ar fi existat acum 5 sau 10 ani. Și nu ar fi existat nu pentru că Sectorul 5 nu făcea spectacole cu intrare gratuită acum 5 sau 10 ani [a făcut în fiecare an], și nici pentru că Dan Bittman nu lăuda organizatorii pe atunci [îi lăuda, indiferent de culoarea politică a lor].

Nu ar fi existat pentru că cetățenii nu ar fi știut cât a costat acest spectacol și, mai important, pentru că nu ar fi avut posibilitatea să își spună părerea.

Așadar avem două condiții necesare:
1) o presă curajoasă și iscoditoare, plus
2) un mediu care permite și încurajează conversația.

”Mamă, ce se-ntâmplă azi cu mine? Tot ce am știut eu s-a schimbat”
E cel mai bun moment să cităm din celebrul hit Holograf, nu-i așa?

Cetățenii pot acum să arunce cu pietre virtuale în Dan Bittman și în alte personalități / vedete / artiști DOAR pentru că există Social Media. În acest caz, Facebook-ul a funcționat ca o rețea imensă de comunicare și amplificare, iar scandalul a devenit unul de anvergură națională.

Obiectiv vorbind, e BINE că avem acest scandal: un subiect care, iată!, interesează societatea românească este pus pe tapet, discutat și dezbătut. E un pas evolutiv pentru o societate care, să nu uităm, a stat 45 de ani în întuneric și frică. Acum nu mai ne e frică să ne spunem părerea, în plus avem instrumentele necesare pentru a o face: Internetul și Social Media.

Subiectiv vorbind, trupa Holograf și managementul ei au primit o lecție usturătoare: Lecția se referă la modul în care un brand, fie el o companie, fie o trupă muzicală sau o celebritate, poate ȘI TREBUIE să comunice cu cetățenii.

O lecție de comunicare de criză în era Social Media. Pe care trebuie să o învățăm cu toții din mers – NU există cursuri de comunicare în Social Media care să ia în calcul noile algoritmuri Facebook și noua situație social-politică a țării noastre.

Disclaimer: Sigur că există câteva articole și cărți dedicate comunicării în mediul digital, doar că ele devin rapid perimate și depășite în vârtejul schimbărilor accelerate de tehnologie.

Acum despre artiștii de succes și concertele gratuite oferite de adminitrația locală:

Industria muzicală românească și Primăriile

Pentru cine nu știe, există un Sistem împământenit în show-biz-ul românesc: un procent foarte mare din veniturile din industria concertelor live vine de la Primării. Aceste concerte sunt cu intrare gratuită, pentru toată lumea, și sunt plătite de la bugetele locale. Se întâmplă așa de aproape 30 de ani și din acest motiv spun că este un Sistem – e un Status Quo, o realitate a zilelor noastre.

Iar toate Sistemele care există timp de decenii sunt rigide, au inerție mare, se schimbă greu și cu efort susținut… din exterior.

Acest Sistem [al concertelor cu intrare gratuită, susținute din bani publici] nu prea există în alte țări. Eu sunt sigur că inițial, concertele gratuite din România oferite de Primării au fost bine-intenționate și au fost bine primite de cetățeni. Apoi, ușor-ușor, cu trecerea anilor, s-au creat adevărate rețele de agenți și de impresari, au apărut exagerările de bugete și căpușarea lor. Dintr-o sărbătoare anuală făcută în unele orașe mari, a devenit o tradiție și o obișnuință pentru fiecare orașel, comună și sat, în fiecare anotimp și cu fiecare ocazie.

Sunt generații de cântăreți și trupe muzicale care s-au ”născut” în acest Sistem și care l-au moștenit. Pun pariu că mulți artiști nici măcar nu s-au gândit dacă este BINE sau GREȘIT – au intrat în malaxor și au luat această situație ”as it is”.

Impactul negativ al concertelor cu intrare gratuită a fost simțit abia după mulți ani. Dar Sistemul era deja bine înfipt în tradiție. Iată inerția despre care vorbeam mai sus.

Elena Calistru a scris un articol echilibrat care îmi place:

”Cred că e un singur lucru de învățat din povestea asta – că trebuie avută o discuție onestă despre cum anume (și dacă) poți lua bani de la autorități publice pentru astfel de manifestări. Nu cred că cineva trebuie să reglementeze asta, cred însă că ține de artiști să poarte între ei această discuție.”

Discuția e binevenită și pun pariu că mulți cântăreți români de-abea de acum își pun problema dacă aceste concerte gratuite sunt BUNE pe termen lung sau sunt DĂUNĂTOARE. Artiștii aflați la început de drum sau cei care au succes local vor îmbrățișa cu siguranță acest Sistem, uneori fiind singurele lor surse de venit! Vreau să știți asta și să înțelegeți gravitatea situației: mii de cântăreți, instrumentiști, tehnicieni din România trăiesc aproape exclusiv din aceste evenimente!

Asta nu înseamnă că artiștii de succes [ca lideri de opinie și lideri ai industriei muzicale] nu au nicio responsabilitate și nicio putere de a face valuri. Mai ales în aceste vremuri în care românii descoperă că, dincolo de grijile zilei de mâine există și ziua de poimâine – adică priorități pe termen mediu și lung, cum ar fi implicarea socială și politică, responsabilitatea cetățenească, investiția în educație și informare.

Doar că inerția este mare și schimbarea unui Status Quo nu vine niciodată din interior. Adică de la cântăreți și impresari, în acest caz. Schimbarea va veni tot din exterior, adică de la noi, cetățenii.

Și ajungem la discuția pe care trebuie să o avem, în acest context:

Societatea românească vrea mai mult

După părerea mea, această criză a fost slab gestionată de trupa Holograf mai ales prin decizia de a dona acei bani. Voi explica în detaliu mai jos de ce cred asta.

Există explicații pentru care Holograf cântă la concerte cu intrare gratuită susținute de bugetele locale, așa cum spuneam mai sus. Holograf, la fel ca alte zeci de trupe și artiști fac parte din acest Sistem care are o inerție mare, cu mii de participanți și de jucători. Acești participanți [artiști, tehnicieni, manageri, impresari] au în majoritatea lor intenții bune și își urmăresc scopul de business – eu știu sigur că e așa, după două decenii de activitate muzicală. La fel face și Holograf, poate din inerție, așa că nu aș arunca cu pietre în ei fără să fim conștienți de contextul industriei muzicale românești.

Totuși, vremurile s-au schimbat. Societatea românească nu mai e aceeași de acum 30-40 de ani.

Societatea românească vede laudele artiștilor pentru primari și se gândește la problemele acelei comunități care, poate, puteau fi rezolvate cu banii cheltuiți pentru acel eveniment. Vede osanalele unui prezentator pentru primarii respectivi și se gândește că nu sunt sincere [pentru că a fost plătit gras] sau ascund o campanie electorală [pentru că banii sunt publici]. Vede concerte cu intrare gratuită oferite de primării și face comparația cu concertele private cu intrarea plătită.

Societatea românească are acces la presă independentă [vezi exemplul de la începutul acestui articol] și are instrumentele să-și spună părerea. Și să adune prieteni care gândesc la fel. Și să amplifice mesajul până ajunge la milioane de români. Și să strice imaginea bună a unui artist care poate nu e decât prizonierul unei inerții al unui Sistem.

Românii se gândesc mai des acum la semnificațiile unui gest care poate părea pozitiv, la prima vedere. Pentru că e frumos să donezi 11.000 euro unui spital pentru copii. În principiu.

Dar Holograf nu trebuia să se ofere să doneze acei bani ÎN ACEL MOMENT. Mulți români au simțit gestul ca unul oportunist și forțat. Eu cred că gestul a făcut mai mult rău, decât bine.

Să fie clar: NU știu ce ar fi trebuit să facă și să zică Holograf în acel moment și am tot respectul pentru muzica și cariera trupei. Așa cum subliniam mai sus, vremurile s-au schimbat și regulile jocului se schimbă în continuu. Dacă se trezește un expert să ne explice CUM ar trebui să reacționeze un artist de valoare în acel moment de criză, vă invit să-l priviți ca pe un ”viteaz” care se arată după război, căci doar asta e el.

Ce vreau să subliniez:

Artiștii români de succes au posibilitatea să fie niște lideri de opinie și să atragă atenția asupra unor probleme din societatea românească. Dar nu au obligația. Mai mult, așa cum spunea Elena Calistru în articolul ei, acesta este doar începutul unei schimbări:

”Poate e vremea ca artiștii să se întrebe mai mult și mai des dacă rolul lor social se limitează la a face oamenii să se simtă bine pentru câteva minute sau dacă pot împinge alături de oameni teme, valori, schimbări. Știu artiști care deja fac asta, individual, punctual.”

Subscriu. Dar…

Dar adaug o observație: Artiștii au posibilitatea de a porni revoluții, nu au OBLIGATIVITATEA de a o face!

Vă rog nu puneți în cârca unor trupe muzicale responsabilitatea obligatorie a activismului social și/sau politic. Nu cereți artiștilor să schimbe lumea prin arta lor – o pot face, și uneori o fac! Dar ei au alt rol la bază.

Schimbarea unui Sistem care funcționează de trei decenii va veni din exterior: de la presă, de la ONG-uri, de la cetățeni.

Presa are rolul de a trage semne de alarmă, ONG-urile de a organiza reacțiunea, cetățenii de a penaliza politicienii și organizatorii.

Și mai important, cetățenii [printre care și tu, cel care citești acest articol] au posibilitatea de a vota alți Primari și de a plăti bilete la concertele artiștilor preferați. Dacă nu plătești bilete și vrei în continuare să participi la evenimente plătite indirect tot de tine din bugete locale, nu poți cere artiștilor să fie niște luptători pe stomacul gol.