Mă gândeam că suntem într-un pericol mai subtil decât credem noi, cei care luptăm cu Răul: Cu fiecare țipăt ”Jos Răul” dăm putere Răului, fără să vrem. Și dacă strigăm mai tare, îi dăm o putere și mai mare.
Energia consumată în direcția lupții împotriva Răului îi dă acestuia legitimitate și, prin expunere prelungită, îi dă putere mai multă.
E o capcană din care omul bine intenționat poate ieși cu dificultate pentru că, pe bună dreptate, nu poți ignora Răul. Nu poți să te faci că nu există, nu-l poți ascunde sub preș. Trebuie să lupți! Dar cum lupți cu el când Răul câștigă câte o viață la fiecare pumn ridicat asupra lui?
Nu am răspunsuri, am doar întrebări azi.
”Jos Răul! Huuuuo Răule! Răul este un hoț! Corupția Răului trebuie stârpită!”
Ca la jocurile pe calculator, parcă și văd cum îi crește nivelul de putere.
Și mai e o capcană: după ce Răul cade, vom sărbători, cu siguranță! Dar vom fi pregătiți să punem Binele în locul lui? Sigur că da, îmi veți răspunde, doar pentru asta am luptat!
Nu, nu, stai un pic… am luptat pentru ”Jos Răul”, nu pentru ”Sus Binele”. Ne-am specializat în a combate și a distruge, dar suntem pregătiți pentru a construi și a susține? Eu în direcția asta aș vrea să mă implic.
Cu cât punem mai multă energie la distrugerea Răului, cu atât avem mai puțin timp să construim Binele. E bine să ieșim în stradă, este sănătos pentru democrația acestei țări. Dar dacă ieșim zilnic în stradă cu privirea la Rău, când avem timp să ne concentrăm acasă pe construirea Binelui? Câte ore ne mai rămân, câtă energie?
Oare mai știm care e acest Bine, sau am intrat în capcana perfidă a urii împotriva Răului?
Nu am răspunsuri, dar simt că Răul nu poate fi înfrânt doar prin critică.
Avem nevoie de un scop bine definit, de o strategie și de o construcție solidă. Avem nevoie de o alternativă, nu doar de sloganuri negative. Un scop, o strategie pentru a atinge acel scop și o construcție clară.
Fără ele nu suntem decât un ciocan nerăbdător să dărâme o dună de nisip pentru a-și face drum.
Foto: Euronews.
