M-am trezit azi cu gândul că am nevoie de mai multe ore într-o zi. Știu că ați simțit și voi asta, la un moment dat.
Mă gândeam: viața mea e plină de joacă de copii, plânsete și cereri, tras și lovit, îmbrăcat în grabă și spălat la fund, de citit povești și explicat. În continuu ”taaa-tiiii, vi-nooo, haaaai!!”. Chiar în acest moment băiețelul meu cel mic bate la ușa camerei unde stau și scriu – ”Taaa-tiii?”.
Viața mea e plină de copii!
Dar am peste 6000 de articole aici pe blog… Wow, asta înseamnă minim 3000 de ore consumate scriind pe blog! Adaug zecile de mii de email-uri și alte articole scrise pentru cărți, reviste și ziare… Asta înseamnă 150 de zile pline [de 24 de ore] adunate în ultimii ani, complet ocupate cu scrisul.
Viața mea e plină de scris și de copii.
Însă adolescența și marea majoritate a vieții adulte am fost artist și compozitor, am cântat în peste 1000 de concerte și am compus peste 200 de melodii. Dacă fac un calcul scurt îmi ies vreo 600 de zile de cântat și compus muzică.
Viața mea e plină de muzică, scris și de copii.
Am citit mult la viața mea și, sincer să vă spun, am citit mai puțin decât aș fi vrut. Dar modo-grosso tot se adună vreo 200 de zile de citit.
Viața mea este plină de cărți, de muzică, de scris și de copii.
De câțiva ani vorbesc din ce în ce mai mult. Fie că e vorba despre întâlniri creative cu artiștii și vloggerii, fie că sunt cursuri și conferințe, sau doar discuții cu prietenii și familia. Vorbesc foarte mult. Aș zice că vorbesc, în medie, 2 ore pe zi. Se tot adună vreo 300 de zile pline de vorbit.
Viața mea e plină de vorbe, cărți, muzică, scris și copii.
Stop matematică!
Dă-o naibii de matematică.
În timp ce scriu acest articol realizez – VIAȚA MEA E PLINĂ.
Viața mea. E plină. Sunt recunoscător pentru asta.
