Acum câteva săptămâni mă pregăteam să lansez un nou business online. Ca de obicei la început de drum într-un startup, emoțiile sunt mari și așteptările și mai mari.
Pe ultima sută de metri un coleg s-a gândit să mă ajute și mi-a trimis un fișier cu informații detaliate despre startup-urile similare din întreaga lume. Intenția lui a fost să îmi ofere informații despre potențiala concurență de peste tot de pe Glob.
Am deschis fișierul. Bam! Șoc și groază!
50 de site-uri din 20 de țări.
Mă apucă transpirația. Mai erau câteva zile până dezvăluiam noul meu startup la care lucram de aproape doi ani deja, iar în fața mea se deschisese Cutia Pandorei.
Un nod mi s-a pus în piept.
Am apăsat pe primul link din lista imensă. Bam! Șoc și mai mare – site-ul american arăta superb și avea același tagline [slogan] ca site-ul meu, nelansat încă.
O picătură de transpirație începea drumul din creștetul capului meu, în jos spre frunte. Aerul din birou s-a făcut fierbinte, subit. Nodul din piept urca spre gât pe măsură ce studiam acel prim site din listă.
Am apăsat și pe al doilea link. Al doilea site din lista nenorocită. Bam! Un video cu o fată frumoasă care își face selfie se desfășoară în fața ochilor mei, o reclamă HD impecabil realizată de niște japonezi.
A doua picătură de transpirație și apoi a treia îmi invadează fruntea. Aerul din birou este insuportabil, iar eu mă îndrept ca un somnambul către geam, pentru a da drumul la aerul rece al toamnei. Genunchii îmi sunt moi, așa că sunt nevoit să mă întorc rapid pe scaunul biroului… pe care mă prăbușesc.
Nici nu mai studiez site-ul al doilea până la capăt. Abia pot înghiți din cauza nodului ajuns sus de tot, în gât, aproape în cerul gurii…
Apăs pe al treilea link, cu mâna tremurândă. Apoi pe al patrulea.
La al 5-lea site îmi dau seama că mai am 45 de link-uri în lista infamă…
Mai sunt câteva zile și lansez un startup care arată mai urât și pare mult mai slab decât ce văd la americanii ăștia, la japonezi și la englezi.
Închid încet ecranul laptopului. Îmi vine să fug și aș fugi dacă m-ar ține picioarele. Mă las pe spate în scaunul de birou și privesc la peretele gălbui din fața mea.
Colegii din birou vorbesc tare, dar eu îi aud ca prin vis, cu un creier amorțit care nu mai știe să traducă sunetele pe care le primește în cuvinte cu sens.
Visez de doi ani la lansarea acestui nou startup online. Și deodată… Balaurul!
O listă de 50 de site-uri americane, japoneze și britanice mă așteaptă în laptopul închis din fața mea, ca un Balaur închis într-o cutie de argint.
“Cred că aș mânca ceva, veniți și voi?”.
“Da, hai! Ți-e foame?”
Nu, nu mi-e foame, dar vreau să fug și am nevoie de un motiv.
Trec mai multe zile și nu am curaj să deschid Balaurul închis în cutia de argint.
Într-o zi însorită și liniștită, care prevestea primăvara, îmi iau inima în dinți și deschid cutia. Iau la rând fiecare din cele 50 de site-uri străine și îmi notez informațiile cele mai importante, calitățiile și defectele, statisticile și cifrele oferite public. Lista se transformă într-un mare tabel, plin cu numere, descrieri și observații personale.
După trei ore de luptat cu Balaurul ajung să-l cunosc și să-i cunosc și slăbiciunile.
El începe să mă respecte și să mă ajute. Eu încep să-l respect pentru calități. Uneori, după o mică răfuială cu el, ne zâmbim complice…
“Youuuu!”
“No, no, youuu good!”
“No, it’s you!!!”.
Uneori Balaurul nu este decât un cățeluș care vrea să se joace. Trebuie doar să am eu curaj să-i deschid cutia și să-l îmbrățișez.
Foto: Shutterstock
