Cine sunt creativii într-o lume de creatori?

În 1450 Gutenberg s-a apucat de tipărit prima lui carte. Era o Biblie scrisă în latină, imprimată cu o tehnologie revoluționară la acea dată.

Visul lui pentru umanitate era ca informația să ajungă la toți oamenii!

Pentru câțiva ani, inovația lui Gutenber nu a schimbat nimic. Din cauza costurilor mari, cărțile tipărite ajungeau tot în biserici și conace. Doar atunci când tipărirea a devenit destul de ieftină pentru ca producătorii să poată face sute de exemplare pe zi, societatea umană a început să aibă acces la informație scrisă și invenția lui a schimbat istoria!

Așa a început o nouă eră: cărțile nu mai eru accesibile doar în cercul strâmt al bisericilor și mânăstirilor, cărțile puteau ajunge și în fața ochilor maselor!

Multe lucruri s-au schimbat în secolele următoare. Dar până la inventarea World Wide Web în 1989 consumul de informație și artă a rămas în același punct: oamenii consumau ce era tipărit, difuzat, distribuit. Iar sursele constituiau un număr restrâns de creatori, adică de la scriitori, poeți, compozitori, fotografi, producători.

La fel ca în cazul inventării tipografiei, nici Internetul din anii ’90 nu a adus o schimbare fundamentală în mass-media și artă la început. Motivul a fost același – din cauza costurilor relativ mari, accesul la WWW era limitat la un cerc restrâns de persoane.

Blogurile, și apoi întreaga Social Media au fost cele care au schimbat paradigma complet, transformând consumatorii [consumer] în producători de conținut [prosumer]. Totuși, Social Media nu putea exista dacă costul abonamentului la Internet nu scădea până la nivelul la care majoritatea populației și-l putea permite. Mai mult, apariția internetului mobil [accesul la Internet prin intermediul smartphone-urilor] a transformat accesul la informație într-o activitate ubicuă.

După patru secole de citit, ascultat, privit, în sfârșit omul putea să se implice în schimbul de informație! Utilizatorii de internet pot comenta pe site-uri și rețele sociale, pot modifica conținutul, îl pot transforma și remixa. Cititorii au devenit co-autori, spectatorii au devenit actori și figurație, fanii au devenit producători și regizori.

Comunicarea unidirecțională a devenit bidirecțională și chiar multidirecțională [pe forumuri și grupuri de discuții, de exemplu].

Se spune că televiziunea prezentului este telefonul mobil legat la internet.

Așadar, cum arată societatea umană în care fiecare cetățean are televiziunea lui? Cum definești arta când granițele dintre autori și consumatori au dispărut? Cum este comunicarea dintre o infinitate de distribuitori și o infinitate de receptori?

Cine sunt creatorii într-o lume în care toți creăm zilnic?

Fiul meu de 4 ani experimentează unghiuri și lumini cu aparatul de fotografiat. Uneori filmează cu smartphone-ul meu, pune filtre, taie elemente grafice și publică rezultatul online. La fel ca el, zeci de milioane de copii au acces la instrumente de creație care ar fi costat o avere acum câțiva ani! Sau chiar un vis Sience Fiction acum doar jumătate de secol!

Am evidențitat câteva momente din istorie pentru a pune în context democratizarea creației și consumului de informație, artă, divertisment. Dar și pentru a sublinia puterea aproape infinită pe care o are la îndemână orice ”om cu idei” – cum aș putea să-i definesc pe artiști, compozitori, scriitori, regizori?

Dar vreau să vorbim mai mult despre oportunitățile care s-au născut din această democratizare a creării de conținut. Practic, fiecare creator are de făcut o alegere binară: să folosească tehnologia pentru a face o carieră sau să fie melancolic după vremurile trecute.

Cine e creatorul despre care vorbesc aici?

Creatorul este fetița cu voce angelică care publică cover-uri pe Facebook, adolescentul pasionat de poezie de pe site-uri, studentul care folosește aparatul de fotografiat pe Instagram, corporatistul care face remixuri în timpul liber și le publică pe SoundCloud, casnica ce inventează rețete și spune povești incredibile pe YouTube, pensionarul care face standup comedy în parc, la ”open mike”.

Toți acești ”oameni normali” sunt creatori. Sunt creativi, originali, interesanți, dar e important de subliniat că ei sunt Creatori – fac artă și o distribuie lumii întregi!

Timpurile pe care le trăim sunt prietenele oamenilor creativi, dar se mai întâmplă ceva în această perioadă, ceva și mai important pentru creativii români – România este privită din ce în ce mai bine în zona artistică și culturală europeană și mondială!

Industria creativă românească (muzică, cinematografie, teatru, design și creație IT) este ambasadorul cel mai de valoare al țării noastre – uită-te la premiile internaționale pe care filmele românești le-au primit în ultimii ani, la numărul de cântăreți români cu hituri europene, la miile de ”creiere” care lucrează în țară și în afara ei în companii IT de succes.

România este cunoscută și recunoscută în secolul 21 datorită sportivilor de top (Simona Halep, Bute, Mutu, Izbașa etc.) și a artiștilor de top (Mungiu, Netzer, Porumboiu, Jude, Inna, O-Zone, Alexandra Stan, Morandi, Akcent, Edward Maya etc.).

Doar în ultimii 10 ani peste 150 de artiști și trupe românești au avut măcar un succes internațional – așadar nu sunt doar excepțiile pe care presa noastră le promovează (Inna, O-Zone), ci e un adevărat trend… un val al muzicii românești. Am dedicat acestui val muzical românesc o carte intitulată ”Hit Yourself”, apărută în 2013 la editura Polirom.

Un context internațional propice, un context românesc incredibil de bun.

Dar de ce susțin că fiecare român ar trebui să sară în acest tren al creativității?

Vorbesc des despre ”Regula lui 1%” (sau Principiul 90-9-1) pentru că mi se pare relevantă în discuția despre crearea de conținut. Sunt surprins ce putere au sfaturile mele dacă le privești prin această prismă, și anume: Fiecare om de pe planetă este un expert într-o nișă foarte mică. Pare o afirmație curajoasă dar, cu puțină atenție, îi descoperim relevanța. Descoperim ușor, așadar, că fiecare dintre noi este acel 1% din 90-9-1 care aduce un plus de valoare în societate. Mai important, fiecare om poate transforma cest plus de valoare într-o o carieră.

Din prisma acestui Principiu 90-9-1, o cântăreață care stăpânește tehnica Yodeling (un mod inedit de a cânta, popular mai ales în munții Elveției și Austriei) este un expert care știe mai multe despre acest domeniu decât 99% din restul populației lumii. Acea artistă nu trebuie să aibă cea mai bună voce din lume sau să fie mai frumoasă decât Beyonce, ea este expertul MONDIAL în această nișă.

În vremurile trecute, legate puternic de lumea fizică, un artist de yodel precum Ilinca Baciu (câștigătoarea concursului Eurovision România 2016) ar avea puține șanse să facă o carieră. Asta pentru că posturile de televiziune, radiourile, impresarii căutau proiecte muzicale cu potențial comercial mare.

În societatea digitală însă limitările fizice dispar și nișele devin infinite, aducând resurse noi într-o industrie și construind oportunități noi. Acest concept care a fost teoretizat de Chris Anderson în cartea lui ”The Long Tail”, o carte pe care v-o recomand indiferent de industria în care lucrați.

Creatori și Creativi

Revenind la creatori și creativi, șansa istorică pe care orice ființă umană o are în secolul 21 este să găsească acea nișă în care știe mai multe informații, are mai multă experiență și deține mai mult talent decât 99% din restul oamenilor dintr-o anumită zonă geografică sau industrie… și să facă o carieră din acea nișă, adică să transforme informația/experiența/talentul în valoare (în general în bani). Subliniez faptul că vorbesc despre orice ”om normal”, nu vorbesc despre ”artiști” în sensul clasic al cuvântului!

Am dat exemplu mai sus de o cântăreață, dar creatorii moderni nu se află doar în domeniul artelor, ci în toate domeniile, chiar și cele tehnice! Un pasionat de șuruburi și piulițe se poate folosi de pasiunea lui ciudată pentru a scrie un blog despre ea pe WordPress/Blogspot/Medium și o serie de tutoriale video pe YouTube/Vimeo și un magazin online pentru colecționari folosind Magento/Shopify/Etsy. Toate aceste servicii online sunt gratuite, deci pragul costurilor este permisiv pentru oricine. Chiar și pentru un român dintr-o zonă defavorizată, cum este Mihai Holhoș – vloggerul cu cel mai popular canal YouTube din România care s-a născut și a pornit această carieră în Deva.

Iată alte exemple de experți care devin creatori de conținut digital: Un pasionat de soldăței de plumb, un florar care știe totul despre petunii, un beatboxer, un dansator specializat pe Freeze, un colecționar de cărți vechi, o contabilă care în timpul liber croșetează fustițe pentru păpuși, un specialist în marketing online, un terapeut pentru cupluri, un copil care face colecție de cărți cu jucători celebri din baseball. The sky is the limit!

Cum definim un creativ când limitele nu mai țin cont de vârstă, educație, domiciliu?

Cum definim actul artistic atunci când artiștii nu sunt doar poeți, compozitori, cântăreți și pictori, ci pot fi orice, de la croitor la speaker, de la florar la sportiv, de la vânzător la antrenor?

Mai există o elită a oamenilor înzestrați de la natură cu talente deosebite, sau tocmai am descoperit că fiecare om are un cumul unic de micro-talente și, cel mai important, are instrumentele necesare pentru a-și face o carieră și o afacere din această combinație?

Revin acum la afirmația despre puterea smartphone-ului și cum transformă acesta pe fiecare utilizator într-un potențial creator digital: tehnologia audio-video conținută de un gadget actual permite un nivel de calitate foarte apropiat de cel al unui broadcaster mare, precum o televiziune cu bugete de milioane de euro pe lună. Unele filmări HD realizate cu un telefon mobil sunt la fel de ”bune” precum cele filmate de o televiziune care folosește aparatură de top! Diferența de la HD la Ultra HD sau alte formate superioare este de cele mai multe ori insesizabilă de ochiul uman, deci diferența de calitate între produsul video realizat de un gadget de 600 euro și un studio TV profesionist de 600.000 de euro este prea mică pentru a mai conta.

Mă refer în special la conținutul video pentru că acesta este cel mai aproape de modul în care interacționăm noi, oamenii.

Așa interacționăm între noi dar și cu majoritatea artei și informației: folosindu-ne de văz și auz. Celelalte simțuri sunt și ele importante, dar majoritatea informațiilor primite conștient vin de la aceste două simțuri, deci pe cale audio-video.

Dar vreau să vorbesc despre crearea de conținut video de către artiști, specialiști, experți și ”oamenii normali” (deveniți creativii vremurilor noastre) și pentru că VIDEO este tipul de conținut cu cel mai mare succes în prezent. Un studiu realizat în anul 2017 de Kleiner Perkins Caufield Byers arată că 74% din traficul global de internet este realizat pentru a consuma video. Iar creșterea este accelerată, cu o estimare de 82% în trei ani, conform studiului Cisco Visual Networking Index. De asemenea investițiile în creație și publicitate video ale brandurilor au crescut în ultimii ani iar rețele de publishing au pivotat cu toate spre crearea de conținut video, chiar prin concedierea unui procent mare de jurnaliști.

Știu la ce te gândești citind până în acest punct: e bine că talentele și pasiunile se pot pune în valoare folosind instrumentele digitale dar nu e de ajuns – dacă ar fi de ajuns, toți oamenii ar avea o carieră online și ar trăi din veniturile generate de această carieră.

Ai dreptate și voi vorbi în continuare despre modurile practice (și gratuite) de a transforma o pasiune într-o carieră. Vreau totuși să respirăm câteva secunde și să conștientizăm puterea incredibilă pe care o avem în prezent datorită inventării Internetului, a World Wide Web și a comunicării mobile. Trăim o perioadă fastă a istoriei umanității, una de dezvoltare accentuată a tehnologiei și a tuturor aspectelor vieții.

Trecerea de la consumator la creator

Departe de mine gândul că trecerea de la rolul de consumator pasiv (pe care omul l-a avut patru secole) la creator activ ar fi ușoară.

Antropologic vorbind, schimbările din civilizația umană actuală sunt fără precendent și par chiar ne-naturale (prin viteză și profunzime). E greu să ”ținem pasul” cu inovațiile din societate… Și, uitați-vă la știri, mulți dintre noi chiar nu ținem pasul!

Dar tu vrei să ții pasul și știi că ești un Creativ și vrei să te exprimi într-un mod original. Poate chiar vrei să îți faci o carieră, poate chiar vrei să te poți întreține din pasiunea ta.

De la potențial la rezultat este mult drum de făcut.

Iar pentru orice drum ai nevoie de o hartă. Eu cred că fiecare om creativ are nevoie de un sistem și am lucrat câțiva ani să definesc unul care să fie folositor atât cântăreților la început de drum cât și trupelor muzicale de succes, atât vloggerilor din divertisment cât și bloggerilor nișați. Un sistem care să te ghideze. O hartă.

Sistemul propus de mine are doar trei etape: Definește, Adună, Construiește. Așadar e un sistem D.A.C. (see what I did here?)

Fiecare etapă are trei pași pe care i-am aplicat de sute de ori pentru participanții la workshop-urile mele din București și Cluj-Napoca.

Un sistem nu înlocuiește un talent sau o pasiune, ci le ajută. E ca o schelă pentru sculptura ta: te ajută, dar nu sculptează pentru tine. Din nou metafora hărții: îți arată direcția și pașii, dar efortul trebuie să-l faci tu.

Metoda P.O.D. în creativitate

Drumul e lung până când toți Creativii români vor înțelege oportunitățile vremurilor noastre și vor trece la aplicarea unui sistem, al unei hărți, oricare ar fi aceea. În acest moment avem hibe chiar mai importante de rezolvat decât lipsa instrumentelor și a oportunităților de creație! Avem nevoie de mai mult curaj și mai mult optimism!

Pentru că tinerii români sunt speriați de miturile pe care societatea și părinții le impun, sunt speriați de viitor.

Au instrumentele necesare, în special cele online, pe care le folosesc zi de zi, dar mulți dintre ei nu sunt proactivi și nu sunt curajoși.

De unde știu că sunt speriați de viitor? Am mers în mai multe acțiuni prin școlile, liceele și facultățile românești. De obicei sunt invitat să vorbesc despre carieră și despre succes. Îmi face plăcere să vorbesc cu copiii și adolescenții, mai ales că, de cele mai multe ori, EU sunt cel care învață mai multe după un asemenea eveniment.

Dar mă lovesc de reacțiile elevilor care sunt ”Da, dar…”

De exemplu:
”Dar pilele de care ai nevoie, am auzit că…”
”Dar banii mulți de care ai nevoie, toată lumea știe că…”
”Dar compromisurile pe care trebuie să le faci ca să ajungi în vârf, se știe că…”
Mă enervează atitudinea asta defensivă, panicardă, conspiraționistă, lipsita de optimism!

Știu că televiziunile și presa în general bagă frică în noi și profită de angoasele noastre, amplificând temerile poporului român. Dar copiii sunt atât de influențabili și ei, deși nu se uită la TV? Probabil că sunt rezultatul educației părinților lor și a discuțiilor care se aud prin casă.

Așa că m-am hotărât să vorbesc cât mai des despre exemplele pozitive din industriile creative românești. Despre idolii aceștor tineri, despre vedetele pe care ei le urmăresc dar despre care, din diferite motive, tinerii nu știu povestea reală a ascensiunii lor.

Încercând să găsesc Firul Roșu al fiecărei povești de succes cu artiști sau alți creatori de conținut digital am căutat Calitățile Fundamentale ale oamenilor de succes:

P. Pasiune (sau Vis)
O. Optimism (sau Abilitate de a transforma oportunitățile în reușite)
D. Determinare (sau Ambiție)

Poate vă întrebați de ce nu am adauga și Talentul la lista de calități fundamentale ale unui creativ. Așa cum am spus mai devreme, eu cred că fiecare om are cel puțin un talent nativ, deci practic orice tânăr ar putea avea succes într-un domeniu dacă ar descoperi acest talent și ar adăuga Pasiune și Ambiție. Așadar talentul nu este o condiție necesară pentru succes, pentru că… el există oricum în fiecare dintre noi!

Dacă vrei o ”formulă a succesului” urmărește aceste drum (acest ”pod”) spre succes: P.O.D. – Pasiune, Optimism, Determinare.

Cum ghidez un Creativ prin metoda Pasiune, Optimism, Determinare?

Să vedem ce poate face un Manager de Talente (care poate fi un părinte, profesor de muzică, antrenor, manager artistic, prieten, frate/soră/soț/soție) să dezvolte un tânăr talentat pentru a perfecționa cele trei Calități Fundamentale?

Eu mi-am propus să mă concentrez pe una dintre cele trei Calități Fundamentale: Optimismul.

De ce Optimismul și nu pe Pasiunea sau pe Determinarea? Sau de ce nu toate trei? Pentru că Pasiunea este aproape imposibil să o impui sau să o educi! Un copil are un Vis și acesta nu este Visul tău ca părinte, prieten sau manager… Acesta este Visul lui, al copilului. Pasiunea lui nu poate fi insuflată

De ce nu lucrez la Determinare (sau Ambiție)? Pentru că și această calitate fundamentală este una cu care copilul se naște și, cel mult, poate fi învățată până la 7 ani. Eu cred că un om are Ambiție, sau nu are Ambiție. Nu există școală a ambiției, nu există cursuri de ambiție… Este o calitate care ține de gene, de zodie (dacă alegi să crezi în zodii), de cultura în care a fost crescut copilul, de influența părinților etc.

Așadar cele trei sfaturi pe care le dau fiecărui Manager de Talente sunt următoarele…
1. Să descopere ce Pasiune are copilul – majoritatea copiilor au câteva pasiuni importante
2. Să descopere dacă copilul are Determinare (Ambiție) – sunt mai multe teste standard care se pot face
3. Să educe Optimismul, prin Motivație și Inspirație

Repet: Optimismul este fundamental necesar unei cariere de succes, nu doar în artă!

Eu cred că orice om are nevoie de optimist pentru a construi, pentru a inova, pentru a evolua, pentru a merge mai departe pe drumul lui. Eu cred că optimismul face parte din evoluției rasei umane: credem în fiecare zi că viitorul va fi mai bun iar asta ne ține în viață. Dacă omul nu ar crede într-un viitor ”mai bun”, deci nu ar fi optimist, s-ar sinucide! Nu uitați că marile religii ne promit ”viață după moarte” și ”mântuire” și ”72 de virgine”, așadar ne promit ”un viitor mai bun”.

Hotărârea mea de a mă concentra pe inspirarea Optimismului se bazează așadar pe o observație practică (și anume faptul că tinerii români sunt în general pesimiști și speriați) și pe una teoretică (optimismul este probabil singura Calitate Fundamentală pe care o poți inspira și dezvolta).

Pentru că știu că termenul Optimism este prea larg și poate avea chiar sensuri ușor negative (”Idealism”, ”Visător”) o să-mi permit o definiție proprie, una construită în contextul acestui articol: Optimism este Abilitatea de a transforma oportunitățile în reușite.

Așadar articolele mele de pe blog și de pe alte platforme, vlogurile mele și speech-urile mele, workshop-urile pe care le organizez, cartea lansată de mine în 2013, toate au ca scop dezvoltarea abilității creativilor de a transforma oportunitățile în reușite.