Acesta e al doilea text dintr-o serie dedicată artiștilor-antreprenori, pornită acum câteva săptămâni cu articolul ”Cum am devenit antreprenor fără să știu ce e aia”.
Mă tot gândesc de câteva zile dacă mă pot defini ca un ”antreprenor stabil” sau sunt și eu un ”antreprenor în bătaia vântului”. E o introspecție care e importantă pentru mine, încerc să mă cunosc cât mai bine, caut acel self-awareness despre care vorbește des antreprenorul american Gary Vaynerchuck.
Așa că mă uit la experiența mea antreprenorială, începută în liceu.
Ce descopăr? Sunt eu un om cu o idee bună, sunt eu loial acelei idei pentru toată viața? Sau sunt un om care se duce după cum bate vântul?
Am fost parte din ”compania Hi-Q” timp de 18 ani. În acest timp, 4 ani am lucrat cu casa de discuri Roton, alți 10 ani am fost la Cat Music. La prima vedere sunt un antreprenor căruia nu-i place schimbarea și ține cu dinții de business-ul și partenerii pe care îi are.
Dar stabilitatea e doar o aparență!
În acești 18 ani am cântat hip-hop, dance, pop-dance, pop, acustic pop. Am schimbat trei soliste și 24 de instrumentiști. Am lucrat cu minim 30 de compozitori, orchestratori și textieri [niciun album nu a fost compus cu aceeași echipă de compozitori]. Nu e nimic coerent în strategia asta.
Am pornit un studio de înregistrări, un mic label, un serviciu de streaming online, un magazin online de muzică, un label digital de mashup-uri. Nu prea am fost stabil!
Am prezentat emisiuni la 5 televiziuni și 3 posturi de radio. Nu prea am fost fidel!
Chiar și la agenția digitală pe care o conduc în acest moment am avut diferite idei: am început cu PR online pentru cântăreți și trupe muzicale, am virat spre campanii online și marketing online, apoi proiecte cu brand-uri și endorsement, iar acum lucrez aproape exclusiv cu vloggeri. Asta în doar 4 ani…
Ce e cu mine? Chiar nu mă pot opri deloc?
Chiar nu sunt un antreprenor care să fie fidel ideii lui și să o ducă până la capăt?
Adevărul este că am dat cu afacerile de pământ de mai multe ori decât am făcut ”exit” [adică atunci când vinzi firma și ieși din ea].
În România insuccesul este privit ca o rușine.
Aproape de fiecare dată când cineva intră în insolvență sau în faliment, societatea se grăbește să arate cu degetul ”incredibilul dezastru” și ”dezamăgirea de proporții”. Am descoperit o cu totul altă atitudine în Statele Unite: prietenii și chiar străinii privesc insuccesele ca trepte spre succesul care va veni.
Surprinzător pentru mine, la fiecare nou început rețeaua mea de colaboratori și prieteni m-a susținut în continuare. Cel mai dur am fost tot eu cu mine. Însă în ”bula mea” atitudinea este mai aproape de cutuma americană, se pare :)
Am descoperit că antreprenoriatul este mai mult despre calitatea profesională și umană decât despre succes.
Sigur că succesul și rezultatele sunt importante, iar scopul oricărei afaceri este profitul de la finalul anului, dar afacerile pot pieri… Însă oamenii rămân pe câmpul de luptă și merg mai departe.
Cred că greșim că pedepsim antreprenorii români pentru insuccese [chiar dacă uneori doar verbal, dar și cuvintele dor] .
O facem în mod inconștient, cu toții, aproape zilnic. Ați observat?
Eu am eșuat la 22 de ani, am eșuat la 24 de ani, am eșuat la 28 de ani, am eșuat la 34 de ani.
Dar între aceste eșecuri am creat lucruri interesante și originale, am adunat și am plătit sute de oameni, am cotizat la Stat în fiecare lună. Uneori am scris istorie în mica noastră nișă – eOk.ro de exemplu a fost primul serviciu audio cu licențe legale în România, cu câțiva ani înaintea intrării Deezer și Spotify la noi în țară!
Nu sunt stabil, nu sunt focusat, nu sunt fidel ideilor inițiale.
Dar cum aș fi putut ajunge aici unde sunt dacă nu schimbam de atâtea ori macazul? Unde aș fi ajuns dacă aș fi fost ”pedepsit” și mi-aș fi acceptat ”rușinea”?
Unde aș fi fost acum dacă nu schimbam stilurile muzicale în cariera mea?
Unde aș fi fost acum dacă păstrat un studio scump într-o lume în care muzica se compune pe laptop? Unde aș fi fost acum dacă păstram magazinul online de muzică într-o lume a streaming-ului?
Unde aș fi fost acum dacă lucram doar cu cântăreți când cele ma multe brand-uri vor să lucreze cu vloggeri?
Și mai important: cum aș fi construit magie dacă nu experimentam de atâtea ori?
Scriu acest articol la invitația Bancii Transilvania care a lansat de curând un nou pachet de cont curent pentru companii intitulat NELIMITAT în rețeaua BT.
Ce este pachetul #NelimitatBT: contra 21 lei pe lună, pentru oricâte operațiuni cu banca în cea mai mare rețea de IMM-uri din România ai zero comisioane și transfer instant. Detalii complete pe site-ul oficial BT.
