Bucătar și fotograf și polițist. Sau bucătar.

Sasha, băiețelul meu cel mare este pasionat de gătit. Da’ știi cum? Cel mai pasionat copilaș!

Am realizat asta foarte devreme și l-am încurajat, atât în bucătăria “oficială” cât și în camera de joacă – unde are mini-bucătăria lui.

E adevărat, ți-e greu să lași un copil de un an și jumătate să taie legumele sau să dozeze sarea… dar experimentele acestea sunt folositoare, prin joacă învață copii!

De cele mai multe ori noi, părinții îi trimitem la joacă până facem noi masa. Dar Sasha nici nu vrea să audă :) El pune umărul la pregătirea mâncării și deja știm care sunt acțiunile pe care le poate face în siguranță și care sunt acțiunile pe care le facem noi, ”oamenii mari”. Sincer să fiu, cu puțină atenție, nu există aproape nimic pe care un copil de 3-4 ani să nu o poată face în bucătărie!

Băiețelul meu are acum aproape 4 ani și dacă-l întrebi ce vrea să se facă atunci când va fi mare, cel mai des îți răspunde:

Bucătar și fotograf și polițist. Sau bucătar.

În acest weekend prelungit de Ziua Copilului am stat mai mult pe acasă și am gătit cu Sasha chiar de mai multe ori.

Micul dejun preferat este ”ou ochi”. Aici rețeta este simplă și e aproape în exclusivitate realizată de copilaș:
– scoate tigaia din sertar
– dă drumul la aragaz electric (fără foc)
– pune ulei în tigaie
– sparge 4 ouă
– (pas intermediar) tati scoate eventualele cojițe scăpate în tigaie
– când albușul s-a întărit oprește aragazul
– (pas intermediar) tati întoarce un pic ouăle ca să fie sigur că sunt bine pătrunse
– pune ouăle în farfurii

Într-o după-amiază am rămas doar eu cu Sasha, pentru că Ioana și Raul au mers la un eveniment. Ne-am uitat la ”Stuart Little 1” și am asezonat filmul cu o salată de ton cu porumb. Primisem cu câteva zile înainte o cutie cu produse de la Home Garden și m-am bucurat să văd că produsele lor nu au niciun adaos [porumbul este în apă și sare, tonul în apă și ulei]. E important pentru noi să oferim copiilor ce e mai sănătos și natural. Iar Sasha a mâncat toată salata, lăsându-mă pe mine cu buza umflată :)

Nouă ne place să mâncăm bine și divers. Eu sunt un gurmand, iar cred că copiii mei îmi seamănă! Dar e important să fie ingrediente cât mai naturale și mai diverse – e o regulă de bun simț, dar una destul de greu de urmat în vremurile pe care le trăim…

Dacă tot am primit ciuperci și pastă de tomate de la Home Garden, i-am propus lui Sasha o pizza la cuptor! Îi place mult pizza [CUI NU-I PLACE?!?] dar parcă și mai mult îi place procesul de pregătire:
– facem blatul cu făină cu apă [taaati, și un pic de drojdie, taaati]
– copilul frământă coca
– tati încearcă să administreze făina din bucătărie pe o suprafață cât mai mică
– copilul întinde coca și pune sucul de roșii pe cocă și pe blat și un pic pe tricou
– tati pornește cuptorul
– copilul adaugă ciuperci, ardei roșu [supranumit ”cranț”], roșii, cașcaval și orice mai prinde pe acolo
– tati pune pizza în cuptor
– copilul setează cronometrul la smartphone [căci e mai amuzant așa]

Într-o seară am făcut orez chinezesc cu ciupercuțe:
– am fiert orezul în supă de pui
– am călit ceapă și usturoi în ulei cu miere
– am adăugat sos de roșii
– apoi am adăugat ciupercuțele și sare, piper, paprika, sos de soia
– am adăugat orezul fiert
– Sasha a pus din nou sos de soia că îi place
– am amestecat totul într-un wok