Dă play la melodia asta și citește.
Dacă ai prins speranță pentru viitorul nostru ca părinți, ca popor sau ca ființe umane, te invit într-un loc de joacă din oraș.
Ridică ochii din telefon și privește părinții pe bănci, privind copiii lor.
Urmărește bucuria și teama copiilor.
Vezi condiționările inutile ale părinților lor. Amenințările voalate sau directe ale părinților.
Vezi mama care îl trage de mână brusc pe copilul de doar patru ani, pentru că voia să calce într-o băltoacă din nisip.
Urmărește grimasele bunicilor și țipetele venerabililor cărora suntem datori să le lăsăm scaunul în autobuz. Simte lipsa lor de respect pentru tinerețe, bucurie, entuziasm, puritate.
Dacă ești optimist cu privire la viitorul nostru pe planeta asta, privește la cei care construiesc, prin țipete și amenințări, viitorul lor.
The fear that keeps me going and going and going
Is the same fear that brings me to my knees
Dacă ești mirat că lumea se hrănește din ură și bârfe, privește privirile părinților când vor ceva de la copiii lor, în locul de joacă din parc.
Dacă ești mirat că unii tineri sunt violenți și lipsiți de empatie, ascultă cuvintele cu care sunt hrăniți copiii în fiecare zi, chiar în lumina soarelui, în public.
Dacă ești mirat că există războaie și crime, încearcă să stai impasibil la o mamă înjurând un copil pentru că aleargă prea mult și transpiră.
I don’t believe anymore
Don’t believe anymore
Cuz all we know, is gone and cold
Dacă ai speranță pentru viitorul nostru ca ființe umane, te invit să te uiți la cum se poartă unii părinți cu copiii lor. O să-ți treacă speranța și te va apuca furia.
Foto: Shutterstock
