Cred că problema multor oameni, inclusiv a mea, desigur, problema principală este primul pas. Spartul gheței. Ieșitul din casă.
Limitele se află de cele mai multe ori în capul nostru.
Nu avem curaj să începem un proiect la care visăm sau să construim ceva pozitiv pentru că vocea din capul nostru ne spune ”Nu se poate”. Sau vine cu o mie de argumente contra. Și cu cât mintea este mai dezvoltată [deci omul mai ”deștept”] cu atât vocea asta are cele mai tari argumente.
Primul pas este cel mai dificil.
Sunt întrebat de tinerii artiști care este sfatul pentru o carieră de succes. Ei se așteaptă la răspunsuri precum ”muncă serioasă”, ”relații sus-puse” sau ”bani mulți”. Eu cred că cel mai important sfat pe care pot să-l dau [și pe care mi-l dau și mie zilnic] este ”Începe, fă primul pas”.
Ieși din casă, fă primul pas.
Scrie prima pagină din cartea pe care vrei s-o scrii. Pune primele acorduri ale melodiei pe care vrei să o compui. Dă primul telefon pentru acea relație pe care vrei să o ai.
Apoi vor veni alți pași, în mod firesc: prima pagină va cere o a doua pagină, acordurile melodiei vor cere un ritm și un bas, prietenul/partenerul sunat va propune o întâlnire. Nu va fi ușor, dar după primul pas totul va fi MAI ușor.
Uneori mă forțez să fac primul pas, fără să știu care e planul. De exemplu promit o dată fixă și apoi mă simt obligat de promisiune să respect acea dată.
Primul pas. Atât de ușor și totuși, din cauza vocii din capul nostru, atât de greu de făcut.
