Acest articol a fost scris pe 3 noiembrie pentru Ziare.com, în contextul tragediei din clubul Colectiv – puteți citi articolul original aici.
O tragedie este o tragedie. Indiferent de stilul muzical al trupei din club, indiferent de lungimea părului artistului și chiar indiferent de păcatele pe care acei oameni le aveau!
Nu avem dreptul să judecăm tinerii din Colectiv, doar Cerul o poate face.
Nu avem dreptul să împărțim oamenii în buni și răi. Nu avem dreptul să îi judecăm pentru că sunt rockeri sau rapperi sau maneliști, creștini sau musulmani, dinamoviști sau steliști, bloggeri sau ingineri, români sau țigani. Acei oameni sunt înainte de toate… oameni. Vă rog să nu uitați asta! Când vorbim despre X morți, Y răniți să nu cădem în capcana statisticilor… Vorbim despre Oameni. Prieteni de-ai noștri, amici, colegi. Frați și surori, părinți, copii. Oameni. Oameni care cântă rock sau ascultă electro, oameni care visează și care iubesc, oameni care aveau o viață în fața lor. Și pe care nu o mai au, acum.
Trupele rock își găsesc în general locul în cluburi mici și medii, acolo unde un grup care cântă un stil mai puțin comercial poate să adune 300-400 de fani și să creeze o atmosferă frumoasă, intimă. La fel se întâmplă și cu alte stiluri de nișă, precum hip-hop-ul underground și muzica electronică. Sunt cluburi dedicate acelor stiluri unde artiștii cresc împreună cu fanii lor, la început doar câțiva, în general prieteni și cunoștințe. Din acest motiv trupele underground ajung să cânte doar în localuri mici, uneori insalubre și prost luminate.
Artiștii au în general puterea să aleagă locurile în care cântă și chiar să refuze anumite cluburi. Teoretic, au acest drept. Practic niciun artist nu refuză o scenă pentru că ar însemna să-și taie din venituri. Venituri care oricum sunt mici, în cazul unei trupe underground. Dacă refuză un club într-un weekend scad veniturile lunare cu 25%, poate 50% (pentru că artiștii cântă în general doar în weekend, deci pot face venituri doar 2 zile pe săptămână). În plus poate pierde pentru totdeauna o locație din puținele în care este invitat…
Pentru mine Halloween-ul este un alt motiv de a ieși în oraș. E ca Mărțișorul sau Ziua Îndrăgostiților – un pretext să transformăm o zi normală a anului într-o mică sărbătoare.
Dacă vrea cineva să discutăm serios despre SEMNIFICAȚIA acestei zile, îl trimit la semnificația creștină a Zilei Tuturor Sfinților – nu e nimic demonic sau satanist, dimpotrivă, e o sărbătoare atât ortodoxă cât și catolică. Dar mergem prea departe cu discuția asta… Tinerii se distrează ziua sau noaptea, în weekend sau în timpul săptămânii, cu muzică sau fără muzică! Nu e nimic ”necurat” în asta, sunt doar oameni care își trăiesc viața și caută motive pentru a se întâlni cu alți oameni (motivele pot fi cu rădăcini religioase, altele venite din negura timpurilor, altele născute de curând precum Ziua Muncii – 1 Mai)
Ce trebuie să se schimbe în muzică? Din acest punct de vedere mai nimic, pentru că nu trupa, nici managerul ei, nici fanii ei, nici casa de discuri nu au fost de vină pentru tragedie. Clubul a fost de vină, conducătorii clubului, pirotehniștii și autoritățile au fost de vină. Ignoranța lor, comoditatea lor, corupția lor. Să fie clar: artiștii cântă acolo unde sunt invitați, o fac pentru a-și întâlni fanii, pentru a promova muzica lor, pentru a se distra și pentru a-și câștiga existența. Artiștii de pe scenă nu știu dacă scena este bine fixată, dacă buretele de pe pereți este ignifug, dacă localul are autorizație! Ei merg pe încredere! O încredere de Om care crede în bunul simț și corectitudinea altui Om.
Dar da, se pot face anumite lucruri: artiștii să pună presiune pe manageri, managerii să pună presiune pe administratorii cluburilor, iar fanii să nu închidă ochii când văd lucruri incorecte sau periculoase – cum ar fi ușile strâmte sau nemarcate luminos, lipsa locurilor de parcare și a căilor de acces, lipsa bonului fiscal la cumpărarea biletelor de intrare etc.
Aceste zile au fost negre dar ele nu trebuie uitate, pentru a nu repeta greșelile. Și sunt greșelile noastre, ale tuturor, din păcate. Nu putem da vina pe Dumnezeu, pe destin, pe Halloween sau pe Guvern… NOI suntem de vină pentru că am lăsat corupția și ignoranța să ne acopere, să ne intre în gură, în ochi și în plămâni ca un fum gros și nociv. Acum suntem furioși, nu mai putem respira, nu mai putem răbda.
Tragedia din Colectiv este trezirea la realitate a unei generații care a închis ochii la nedreptăți și la șpăgi și la furt.
Citesc articolele scrise de colegii mei de generație, pe bloguri și pe Facebook, și acolo unde săptămâna trecută găseam pisicuțe amuzante, glumițe 9GAG și nimicuri, acum găsesc texte puternice, mature, profunde. E o generație care s-a maturizat brusc, în noaptea de 30 octombrie 2015.
