Am fost la lansarea oficială a cărții ”8 Povestiri” de Ana-Maria Caia și am luat-o cu autograf! După ce am citit-o [am devorat-o] i-am făcut o scurtă recenzie. Fără să fiu un critic literar sau vreun cunoscător, ci doar ca cititor amator.
Apoi m-am gândit să fac și un scurt vlog, cu această ocazie. Vlog-ul îl vedeți mai jos, iar la final recenzia cărții. Cartea o puteți cumpăra și vă recomand să o cumpărați de aici.
Scriitoarea nu are niciun pic de milă pentru eroii ei, la fel cum nici Universul nu are, de fapt.
Este ea neiubitoare? Sau e un semn de iubire universală, superioară?
Cele ”8 Povestiri” se înscriu în genul realism – autoarea nu judecă și nu se implică emoțional în acțiune, ci lasă Viața să se întâmple.
Personajele nu sunt nici bune, nici rele, deși au toate niște destine triste. Spun ”triste”, nu tragice sau eroice, iar poate cuvântul ales de mine o să vă facă să credeți că lectura va fi una emoționantă și deprimantă.
Departe de adevăr!
Am râs de câteva ori citind volumul, iar uneori am râs descoperindu-mă pe mine, pe prietenii și pe familia mea în gândurile, temerile și speranțele românilor din ”8 Povestiri”.
Viețile lor sunt simple și lipsite de excepțional, iar curgerea aceasta necruțătoare a Vieții mi-a amintit de Gabriel Garcia Marquez. La fel ca în operele scriitorului columbian, Ana-Maria Caia îmbină firesc viețile de zi cu zi ale oamenilor cu elemente magice, în acest caz de inspirație românească.
Autoarea iubește românii, dar nu pentru că sunt ai noștri mai buni sau mai devreme acasă decât alții, ci pentru că îi cunoaște în profunzime și îi lasă să trăiască cum vor ei, fără judecată, metaforă sau morală.
Iar iubirea asta, cu un zâmbet înțelegător în colțul gurii, ei bine, această iubire e foarte rară în vremurile noastre.
