Când zic “Războiul gălăgiei” voi vă gândiți la “Loudness War” – competiția în care muzica devine din ce în ce mai puternică, mai gălăgioasă.
Ce este “Loudness War”?
Loudness war” or “loudness race” is the popular name given to the trend of increasing audio levels on CDs and in digital audio files since the early 1990s, which many critics believe reduces sound quality and listener enjoyment.
Site-ul ProductionAdvise.co.uk a descoperit că YouTube limitează volumul melodiilor de pe site începând cu decembrie 2014. Adică încearcă să facă toate videoclipurile să se audă la fel de tare, indiferent cât de copresate sunt acele melodii în original. Atenție: melodiile nu sunt modificate, ci modul în care sunetul este redat!
De fapt, YouTube [care este în acest moment cel mai mare difuzor de muzică din lume] face ce făceau radiourile de pe FM din totdeauna: limitează și compresează muzica pe care o difuzează pentru a-i da un aer personalizat.
Autorul articolului “YouTube just put the final nail in the Loudness War’s coffin” susține că astfel site-ul va descuraja această competiție prin care producătorii muzicali s-au întrecut în decibeli de câteva decade. Optimismul autorului vine și din observația că YouTube nu doar că aduce volumele diferitelor melodii la același nivel, ci le și scade “loudness-ul” la toate, astfel încurajând melodiile cu dinamică mai mare și făcând inutilă goana după decibeli din compresia hiturilor actuale.
So what ?
First – it’s quiet. The loudness levels are all quite low, especially by modern “loudness war” standards.Second – it’s very consistent. More importantly than the low loudness, they’re almost all playing at the same loudness.
What does this mean ?
It means that YouTube have been using loudness normalisation on their music videos – and they’ve been doing it since December last year. Everything plays at a similar loudness, regardless of how it was mastered. And no-one has noticed.
Autorul ne dă exemplu un playlist în care piesele sunt aduse la același nivel de sunet, la fel cum radiourile încearcă să mențină un stil asemănător pe parcursul unei ore de transmisie:
Având în vedere puterea YouTube-ului de a face hituri internaționale și importanța pe care artiștii și producătorii o dau acestei platforme digitale, această mișcare va avea repercursiuni asupra modului în care se compune, se orchestrează și se mixează muzica actuală. În fond, fiecare artist vrea ca muzica lui să sune cât mai bine pe Internet, iar dacă YouTube descurajează compresia ridicată, atunci artiștii vor găsi metode pentru a-și face muzica populară. Autorul articolului citat de mine susține că “Dynamic is the new Loud” – adică artiștii/compozitorii ar face bine să se concentreze pe dinamica unei melodii și mai puțin pe artificii de mixaj.
CITEȘTE ȘI ARTICOLUL: Importanța YouTube în cariera unui artist
Pentru cei implicați în producția muzicală acest subiect este unul interesant, mai ales dacă ne gândim că există case de producție care distribuie variante diferite de mix&master la aceleași single-uri pentru distribuitori diferiți: mp3-ul de pe iTunes se ascultă în alt mod decât videoclipul de pe YouTube, altfel decât wave-ul de pe SoundCloud și BeatPort, altfel pe CD și altfel pe Vinil.
Nu prea mai funcționează varianta “un mix pentru toată lumea” pentru că “toată lumea” a devenit extrem de diferită – ascultă muzică la aparate diferite [PC, laptop, smartphone, televizor, tabletă], în locuri diferite ca acustică [club, mall, acasă], cu dispozitive de ascultare diferite ca răspuns în frecvențe [boxe de mașină, boxe de discotecă, boxe mici de laptop, căști in-ear de telefon, căști Beats ș.a.m.d.]
Suntem din ce în ce mai diferiți… Și asta nu poate fi decât bine.
Foto: Shutterstock.com
