Recunosc că sunt atent la modul în care scriu românii pe Internet [pe bloguri și rețelele sociale] și în email-urile pe care le primesc. Chiar am și afirmat mai demult că nu poți lua note mari la examenul de Bacalaureat dacă faci greșeli repetate de scriere.
Discuția a revenit în actualitate când grupul de umor Sector 7 a lansat celebrul cântec “Mă-ta are cratimă”.
Pe de altă parte nu vreau să fiu un conservator obtuz. Mai ales că nu sunt nici eu vreun expert în gramatica, vocabularul și sintaxa limbii române. Scriu corect în 99% din cazuri, dar sunt momente în care greșesc și eu. De cele mai multe ori din grabă, dar uneori pentru că pur și simplu nu știu ce este corect și ce nu este corect.
De exemplu nu știam până acum câteva luni că se spune “ferfeniță”, nu “ferfeliță” cum foloseam eu.
Acum câteva zile am aflat că se scrie “așază”, nu “așează”. Explicația este foarte simplă, dar nu m-am gândit niciodată la ea :-/
De asemenea foloseam greșit forma “vroiam” până acum câțiva ani. Simțeam că ceva nu e în regulă, dar vorbeam așa cum auzeam la alții.
De la un timp încerc să fiu mai flexibil, înțelegând că limba este un organism viu care evoluează o dată cu societatea. De fapt, niciodată limba română nu a fost fixă pentru mult timp! Mereu au apărut cuvinte noi, au dispărut altele sau pur și simplu și-au schimbat înțelesul.
Dacă vorbim despre corect și incorect ajungem și la subiectul…
Limba română în versurile melodiilor pop
Văd de multe ori critici la adresa unor versuri mai “îndrăznețe” din hiturile [șlagărele!] actuale. De cele mai multe ori este vorba despre alăturări neobișnuite de cuvinte, despre metafore și comparații hilare și deseori de englezisme și romgleză.
De cele mai multe ori le iau apărarea pentru că muzica este o formă de artă, iar limitele artei sunt foarte largi. Într-o lucrare științifică nu accept să văd “urcate sus pe toc”, dar în refrenul hitului lui Shift mi se pare că formula aceasta subliniază ceva, folosindu-se de o licență artistică. Nu-mi săriți în cap dar îmi permit să vă amintesc de licența celui mai mare poet român care a scris “Cobori în jos, Luceafăr blând”. Pe aceea o acceptăm și pe acestea, mai noi, nu le vrem?
Alte exemple celebre sunt versurile lui Alex Velea:
“Uh mami, like ya, woman, you tease me
Imi pui inima pe foc și-o arunci ca pe frisbee
Pui sare pe rană, ca să ma doară,
Că eu sunt vagabontul și tu ești o doamnă”
Rezultatul acestui mix de expresii englezești/americane și cuvinte românești este unul surprinzător, amuzant, inedit. Așadar artistul și-a atins scopul, chiar dacă polițiștii gramaticii i-au sărit în cap. Dacă artiștii ar vorbi ca în ședințele de la Academia Română… n-ar mai fi artiști!
Revenind…
Mi-a plăcut mult acest monolog al actorului englez Stephen Fry. Citind traducerea în limba română vei crede că este vorba despre români, dar iată că aceleași probleme și provocări le încearcă toate popoarele! Inclusiv poporul englez.
Articolul complet îl poți citi pe blogul lui: StephenFry.com
Traducerea în limba română o găsești pe WebCultura.ro
Comments are closed.