Articol extraordinar în The Guardian din anul 2001 în care autorul disecă versurile hitului “Stan” scoțând în evidență talentul artistului american și așezându-l pe acesta în aceeași ligă cu marii poeți. În 2001 succesul lui Eminem era abia la început și puțină lume avea curaj să dea la o parte pătura de controverse și artificii de marketing pentru a descoperi omul din spatele operei.
Între timp Eminem a devenit cel mai bine vândut artist hip-hop al tuturor timpurilor și, paradoxal, imaginea de băiat rău nu s-a înmuiat deloc, deși hiturile de succes internațional au curs. Rapperul este singurul artist de top care nu participă la emisiuni TV la modă, nu se folosește de vedete feminine pentru a-și crește faima, nu cântă mai puțin dur pentru a fi mai plăcut radiourilor. Dimpotrivă, piesele lui devin din ce în ce mai întunecate, mai dure, mai furioase iar hanoracul gri și șapca rămân la locul lor indiferent de ofertele marilor brand-uri de îmbrăcăminte.
Vă amintesc videoclipul:
Via Quora.com
Like Macavity, Eminem always has an alibi, and one or two to spare. It is as if there were always someone else walking beside him. The mistake his critics make is to see the songs as direct statements by the singer rather than discrete aesthetic objects. Is it inconceivable that the man who wrote Stan should also want to stab you in the head “if you’re a fag or a les”? Not necessarily, but Eminem’s critics should “relax a little” as he advises Stan – should consider that this might be an artist toying with the place where celebrity and palatability meet, by passing deliberately inflammatory statements and by parodying less thoughtful rappers.
Vezi și interviul cu Jay-Z: De ce rapperii ar trebui considerați poeți.
Comments are closed.