Atât noi, cât şi publicul.
Încercăm să lungim clipa frumoasă, de teamă că ea va dispărea prea repede. Lungim o melodie, mai cântăm un refren, încă un refren, încă un refren. Apoi încă o melodie. Încă o melodie. Sperăm să nu se termine, parcă prinși de frumusețea unică a unei clipe. Ca o revelație.
Pentru că momentele de vibrație pozitivă nu sunt multe. Viața de zi cu zi are deja prea mult stres, prea multe griji, prea multe fețe încruntate. Clipele frumoase sunt rare precum perlele din adâncuri.
Îmbrăţişăm clipa fericită şi vrem să dureze. Asta facem, de fapt.
Comments are closed