Știrea de aseară redeschide multe discuții publice, printre care independența justiției și limitele luptei politice.
Dar un gest atât de radical readuce în atenția cetățeanului român [în majoritate ortodox, aproape în unanimitate creștin] semnificația sinuciderii în viața unui om.
Cineva zicea azi într-un articol: dacă până și un fost prim-ministru a vrut să se împuște atunci alții vor avea mai multe argumente să cedeze, încheind brusc călătoria. Alții spun că gestul este unul eroic, plin de semnificații, un mesaj public al unui om care a fost un simbol în viața publică românească.
Este sinuciderea un act de lașitate sau un gest de un curaj eroic?
Avem dreptul de a lua viața care ne-a fost oferită de părinți și de Dumnezeu? Sau este de datoria noastră să o facem atunci când misiunea ne-o cere?
Vă las pe voi să răspundeți, pentru că știu că cititorii acestui blog sunt oameni deștepți, civilizați, argumentați.
Ce părere aveți despre sinucidere (în general)?
Comments are closed.