Azi la conferința organizată de asociația studențească ASCIG studenții s-au aprins când a vorbit Cabral, și-au luat notițe la speech-ul calm al lui Alexandru, au zâmbit mirat la povestea carierei mele și au râs în hohote la momentul lui Jan Glas.
Belgianul mutat în România are accent franțuzesc dar nu asta e cel mai interesant la el, din punctul meu de vedere. Ci modul în care privește România, un mod subiectiv diferit de al nostru, al românilor.
Și uneori avem nevoie să vină străinii să ne deschidă ochii :-)
Citez câteva fraze care mi-au rămas în memorie:
La început m-am mirat de cum sună limba voastră slavă. Apoi am aflat că nu e slavă.
România e minunată, e plină de oportunități și de oameni calzi.
Țara asta nu e frumoasă pentru mare, pentru munți sau râuri… în multe locuri vei găsi aceste lucruri, ci pentru căldura oamenilor.
Dar ce n-am putut înțelege este grătarul! Iei carne și te sui în mașină și în câțiva kilometri te oprești pe banda de rezervă a drumului și… faci un grătar. Asta nu am mai văzut nicăieri!
Mulțumesc și felicitări ASCIG!
Comments are closed.