Oare cu cine pot vorbi ca să rezolvăm cu norii aceștia negrii? :-) Clujul e cenușiu fără soare și e păcat de așa oraș frumos.
Azi am fost la “Felicia, înainte de toate” și cumva-cumva am impresia că zilele tristeții în cinematografia românescă se întorc. Câteva filme românești din ultimul an îmi dăduseră speranța că vom vedea și noi filme autohtone prin care să evadăm din realitatea de zi cu zi… sau măcar să râde de ea și de noi…
Dar la “Felicia” cadrele sunt la fel de lungi (e o modă sau nu avem oameni buni la montaj? I‘m just kidding!) și oamenii la fel de triști ca în filmul lui Cristi Puiu de ieri în realitate.
Însă eu m-am săturat de apartamente mici și înghesuite, de pianina din sufragerie și rufele de pe balconul minuscul. Da, Rădulescu și De Raaf au surprins bine realitatea! Dar cine mai vrea realitate când merge la film? Oare de ce are atâta succes Avatar sau, ca să mergem în direcția opusă, de ce au atâta audiență telenovelele?
Pentru că oamenii au nevoie de o scăpare, măcar prin filme.
Probabil filmele acestea realiste vor prinde la criticii străini, care s-au săturat de normalitate. Dar normalitatea noastră este cenușie și eu vreau soare. Măcar în filme dacă nu și pe străzile Clujului…
Site oficial: www.feliciafilmul.ro
