Al doilea articol pentru acel blog. Am sintetizat câteva subiecte pe care le tot promovez de câțiva ani
Acum 10 ani În epoca de înainte de internet artiștii și casele de discuri trimiteau CD-uri promoționale gratuite tuturor radiourilorpe care puteau să le contacteze. Cu cât erau mai multe cu atât era mai bine.
De ce trimiteau gratuit muzica? Pentru că sperau ca radiourile:
1. să difuzeze cât mai mult acea melodie pentru a genera drepturi de autor
2. să promoveze acea melodie și artistul interpret
3. să genereze astfel curiozitate și apoi concerte pentru artist
Internetul este noul radio!
De fapt, este o colecție uriașă de radiouri personalizate (ex: Yahoo!Music are sute de posturi, Pandora la fel, Last.FM are milioane de posturi de radio, Facebook are aplicații de muzică, YouTube este în principal un site de muzică, siteurile de streaming sunt cu miile etc.)
Artiștii continuă să trimită gratuit muzica lor la cât mai multe site-uri pe același principiu, pentru că vor:
1. ?
2. să promoveze melodia și interpretul
3. să genereze curiozitate și apoi concerte
Ce lipsește din ecuație?
Punctul 1: Milioanele de difuzări pe care artistul și casa de discuri le primește pe milioanele de site-uri (a se citi “radiouri”) nu se transformă în bani pe drepturi de autor (pentru compozitori, interpreți, producători).
La fel ca la radio, internetul are nevoie de playliste! Când vom avea playlistele de la toate (a se citi “cele mai mari”) siteurile care difuzează muzică vom putea transforma aceste difuzări în bani, adunați de O.G.C.-uri și distribuiți echitabil către titularii de drepturi.
PS: acest lucru se poate face doar printr-o măsură legislativă, așa cum spuneam și în articolul trecut.
