Acum doi ani când mi-am făcut cont pe Twitter erau dese câderile acestea. Dar pe cine deranja, că eram câteva sute de mii în total și douăjde români :-)
Dar astăzi a căzut Twitterul aproape 3 ore. În același timp a căzut și Facebook, pentru o perioadă mai scurtă de timp.
Cică a fost DDoS = Distribution Denial of Service Attack
Nu mai contează de ce a căzut. Important este sentimentul pe care l-am avut în acea perioadă! Mă gândeam… wow, ce mă fac acum? Cum află lumea ce mai gândesc, ce mai fac? Oare ce fac prietenii mei?
Știu, e stupid.
Dar căderea Twitterului mi-a demonstrat că sunt dependent de el așa cum suntem dependenți de internet și de telefonul mobil. Mă gândeam astăzi oare cum țineam legătura cu prietenii mei și cu știrile din muzica/internet înainte să apară Twitterul?… Sigur, aveam bloguri și siteuri și messenger și telefonul mobil dar… parcă e altceva acum.
Mai ține cineva minte cum ne dădeam întâlnire în centru când vorbeam doar la telefonul fix? Cât de încet trecea timpul? Oare strămoșii noștri, dacii, cum tweetereau?
Comments are closed.