Reiau câteva articole de anul trecut care sunt în continuare actuale. Astăzi despre prejudecăţi
Sunt multe prejudecăţi de care ne lovim, fiind persoane publice. Dar nu doar din cauză că suntem cunoscuţi, cred că prejudecăţile există peste tot în oameni. Mai ales în ţara noastră conservatoare şi uşor arhaică.
Mulţi artişti la început mă roagă să le ascult muzica şi să le dau sfaturi. Încerc să răspund la fiecare email primit, la fiecare melodie, atât cât mă pricep.
Reacţia cea mai des întâlnită este: “Ţie ţi-e uşor să zici pentru că [aici completează tu] ai succes, ai ajuns sus, ai fani, cunoşti multă lume, lumea te îndrăgeşte etc.”
Aici îmi sare mereu ţandăra!
Mi-e uşor, crezi tu?
Poate că da… Dar oare oamenii se gândesc că toate aceste lucruri pe care le am le-am câştigat prin ani de muncă? Nimic nu a picat din cer. N-am moştenit vreo avere, n-am avut părinţi în Partid, n-am câştigat la Loto.
Tot ce am este rodul talentului şi muncii pe care am depus-o în ultimii 15 ani.
Dacă am sau nu succes, dacă lumea îmi zâmbeşte pe stradă sau nu mă recunoaşte, dacă fetele vor să mă cunoască sau fug de mine, toate acestea sunt rezultatul a ceea ce fac eu. Cu mintea şi mâinile mele.
Dacă lumea vrea să mă invite la conferinţe să le vorbesc despre ceea ce fac este pentru că vor să audă ce zic. Nu pentru că sunt mai deştept decât alţii, sau mai îndreptăţit, Fluture. Ci pentru că am făcut ceva şi ei mă admiră pentru asta.
Aşa că nu mă invidia. Întoarce-te la job şi fii cel mai bun.
