Tudor Chirilă are o idee frumoasă:
Sa presupunem ca aidoma mitului faustian incomplet si fara sa fim obligati la un pact cu diavolul ni s-ar acorda sansa sa retraim permanent trei momente din trecut.
Adica de fiecare data cand ai nevoie si sa zicem ai cincizeci de ani sa-ti fie permis sa retraiesti, majoratul sau o noapte frumoasa de dragoste sau primul drum cu motocicleta sau un salt cu bungee. Orice. Absolut oricare moment. Si nu unu, trei.
Care ar fi cele trei momente la care ai vrea sa ai acces pentru tot restul vietii?
Interesantă iniţiativă, sunt sigur că va avea ecou în blogosferă.
Zic şi eu:
1) Când am luat Premiul de Popularitate la Mamaia 2001, eram cu Mihai şi Dana în culise şi am auzit că “Un minut” a câştigat. Era primul nostru premiu, era premiul publicului, era confirmarea unui traseu spectaculos şi ireal început cu doar 2 ani înainte.
2) Seară de ianuarie în Caraibe, pe plajă. Nisipul era alb alb alb, marea era turquoise, luna dormea invers, cum n-o văzusem niciodată. Eram cu cei mai buni prieteni (Mihai, Staru, Nico), tolăniţi pe hamac. Eram în Rai. În afara timpului. Eram nemuritori.
3) Vara anului 2005, concertul din Discoteca Tineretului din Costineşti cu ocazia celor 9 ani de Hi-Q. Mii de oameni care cântau în cor cu noi şi, după primele trei melodii, aplauzele şi urletele lor nu s-au oprit aproape 10 minute în şir. Mi-au dat lacrimile, am simţit pentru câteva minute că munca şi sacrificiile noastre de atâţia ani nu au fost în zadar. Secvenţe de la acel concert au fost preluate la începutul videoclipului “Bună dimineaţa”.
Dau mai departe leapşa celor link-uiţi mai sus. Ei sunt parte din inima mea.
Comments are closed.