Mă uitam la tinerii de aseară care săreau și țipau și cântau, prinși în hore, prieteni cu străini cu băieți, cu fete, cu rockeri și minimaliști, cu băieți de cartier și fete machiate ciudat. Era atâta bucurie, ce zic bucurie?, fericire în ochii lor când cântam ca nebunii “you think I’d crumble/ you think I’d lay down and die/ I will survive/ as long as i know how to love/ I know I will stay alive”.
A fost o clipă de fericire, doar o clipă, așa cum o definește Cărtărescu fericirea ca “trăirea unei clipe ca zeii”.
Şi atunci am realizat încă o dată: singura comoară, cea mai importantă comoară din viața unui om este tinerețea. Ea este frumoasă aprioric și n-ai nevoie de altceva pentru a fi fericit!
Tinerețea e cea mai importantă comoară ce ne-a fost dată.
Comments are closed.