Cel mai bun în orice

Radu Ionescu scrie un articol scurt și superb despre “Cel mai bun”, pornind de la discuțiile create în jurul Angelicăi (vezi aici și aici).

Nu pot sa ma abtin si sa spun ca sa fii cel mai bun in X nu te face automat cel mai bun in tot ce tine de X. Altfel spus – cea mai buna voce nu inseamna neaparat o super cariera de cantareata. wtf??

Tocmai ma uit pe VH1 la celebrul concert unplugged Nirvana (de acum 15 ani!!) – ca si comparatie, credeti ca vreunul din cei 3 era “cel mai bun” in ceva? Nope. Nu au avut nici cea mai buna voce, cel mai bun chitarist, sau basist sau tobosar. Nu asta le-a adus succes, ci inovatia pe care au facut-o in muzica, consacrand un stil pe care nici macar nu au fost primii care il abordau.

Nu am nimic cu Angelica, dar sa nu uitam ca pe pozitia ei avem deja pe “Andra-cea-mai-buna-voce” – si cu ce succes? Imi spune cineva daca in spatele poate singurului hit global creat in Romania, cantat si preluat acum in toata lumea, se afla “cel-mai-bun-orice”?? (evident ma refer la numa numa / O-Zone).

Sunt ani de zile de când încerc să explic asta, atât artiștilor la început care-mi spun “Eu am o voce mult mai bună decât a Andrei, de exemplu” cât și oamenilor care se întreabă “De ce Voltaj sunt cei mai populari, că nu sunt cei mai buni?”

Succesul este un echilibru delicat între talent, muncă, experiență, inovație și noroc.

Ce alte exemple de “nu-cel-mai-bun” care a devenit “cel-mai-de-succes” știi?

[tags]Music, weblog, blog[/tags]