Nu sunt fan Blink182, nu-mi place punk-ul in mod special, dar piesa asta a venit intr-un moment ciudat al vietii mele si atmosfera ei s-a potrivit foarte bine sentimentelor mele contradictorii din sufletul meu. Iubeam si uram in acelasi timp, si nu stiam cum sa scap, sau ce sa fac… Si imi venea sa zic si eu “Don’t waste your time on me you’re already/The voice inside my head”.
Acordurile sunt nefiresti si creaza aceasta stare ciudata, morbida, apasatoare. Toba canta un ritm sincopat, care este mult mai “zbuciumat” decat te-ai astepta la o balada pop-punk cu acest titlu! Exista si o viola sau violina care intra la strofa a doua si care ma misca de fiecare data cand o aud.
Structura e ciudata, de asemenea: strofa 1 cantata de basist, solo de viori/violine, strofa 2 cantata de solist, apoi refrene. Iar versurile…. Intunecate si speciale: “And as I stared I counted/Webs from all the spiders/Catching things and eating their insides/Like indecision to call you/and hear your voice of treason”
Indecis am fost, am suferit, am iubit, am sunat-o pana la urma, pentru a opri durerea: “Stop this pain tonight”Â
Uneori piesa asta ma sperie pentru ca imi aminteste de niste vremuri care ma dor. Pe tine ce piesa iti aminteste de despartire?
[tags]Hi-Q, Music, Romania, Blink182[/tags].
Comments are closed.