Astazi se implinesc 10 ani de cand am infiintat Hi-Q. Sunt prea multe lucruri pe care le-am facut si toata adolescenta+tineretea mea se leaga de acest nume. Astazi vreau sa imi amintesc de 29 iulie 1996.
Multi dintre prietenii mei nici macar nu-si amintesc cum era Romania atunci! Era haiducie, pe toate planurile, era grav, era saracie si furt, era dezamagirea ca “luminita de la capatului tunelului” nu se intrezarea, era anul in care UE ne obliga (la propriu) sa facem Legea Drepturilor de Autor, altfel nu incepeau negocierile pentru aderare. Era tranzitie pentru ca asa isi doreau unii sa fie, pentru ca forma de capitalism le-ar fi oprit furtul…
Dar tot atunci erau vise, erau planuri mari, erau ore de ajuns acasa de la discoteca, erau chioscuri cu suc, erau bani pentru doua beri pe noapte in club, erau saruturi furate si apoi saptamani de fericire din amintiri! Erau casete audio si compilatii cu coperti desenate pe hartie milimetrica. Erau magnetofoane Kastan, si computere Commodore si HC90.
Eu si Mitzah stransesem vreo 3 alocatii de elev pentru primul negativ, dar stateam de luni intregi iar Mishu Barb (compozitorul-vedeta al Brasovului de atunci) nu ne raspundea la telefon. Asteptam primul negativ ca pe o minune…
La sfarsitul lunii iulie eram noi doi plus Rasheed la Saturn, si alergam dupa fete. Eram rapperi si Busta Rhymes avea cel mai tare hit… Nu se punea nici o melodie romaneasca in discoteca, la radio, sau la tarabe, pe atunci! Asteptam blues-urile de la ora 3 din discoteca pentru a intra in vorba cu o fata, poate-poate… Era singura noastra sansa, mai ales ca bucurestenii erau zei in discoteca, mai bine imbracati, cu atitudine mai buna, stiind toate miscarile de dans care trebuie! Am agatat 3 fete din Mangalia, pana la urma, in toata vacanta noastra! Uh-Haaa…
Pe 29 iulie, la pranz, ne luam inima in dinti si mergem la Posta sa dam un telefon la Brasov (nu existau telefoane mobile pe atunci, duh!), erau o mega-coada, foarte cald, inghesuiala (nici aerul conditionat nu se inventase)… Mitzah il suna pe Mishu Barb si fericirea se rostogoleste pe noi din cer: “Avem negativ, avem piesa!!!”. Am fost atat de fericiti incat am luat fetele pe plaja, am cumparat o sampanie de la un chiosc (ce risipa de bani!) si am baut in cinstea momentului glorios!
Atunci, pe plaja la Saturn, nu stiam cum suna negativul, nu stiam ce sa facem cu el, nu aveam succes la fete, nu aveam bani decat pentru o paine si o sticla de apa minerala pe zi…
Nu stiam de internet, de PC, de soft-uri si plug-in-uri, de marketing si PR, de ring-ton-uri si blog-uri, de case de discuri si televiziuni, de brand si de awareness, nu stiam de nimic!… Nici nu banuiam ca viata noastra o ia pe un alt drum, exact din acel moment!
Zece ani inseamna o eternitate… Zece ani il desparte pe Florin-de-acum de Florin-de-16-ani, si simt ca acesta din urma e undeva adanc ascuns in trecut, prea departe ascuns, prea departe… Am imbatranit.
[tags]Hi-Q, Music, Romania[/tags].
Comments are closed.