Am spus de multe ori povestea începutului trupei Hi-Q: i-am propus prietenului meu să cânte în trupa mea de cover-uri de la Palatul Copiilor iar el a venit cu o idee mai bună – să ne facem doar noi doi o trupă hip-hop. Eram în clasa a zecea, la liceu, în Brașov.
Fast-forward 20 de ani – oamenii sunt de multe ori contrariați când susțin că artiștii sunt niște antreprenori foarte pricepuți.
La prima vedere, cântăreții sunt [doar?] niște oameni frumos îmbrăcați [uneori ciudat îmbrăcați] care se distrează toată ziua și au parte de [prea multă] atenție. ”Ce-o fi greu în a cânta pe scenă?” se întreabă unii. ”Ce legătură are Andre și Șatra Benz și Voltaj cu antreprenoriatul?” se miră alții.
De ce orice proiect muzical este un start-up
E o poveste pe care nimeni nu v-o spune…
Acum 20 de ani am făcut, fără să realizăm, primul pas de la ”tineri liceeni” la ”antreprenori”: în drum spre Sebeș, unde urma să compunem primele noastre melodii de succes național, am realizat că trebuie să aplicăm Diviziunea Muncii – eu am continuat drumul spre studioul de înregistrări [urmând să devin compozitorul și producătorul muzical al trupei], Mihai s-a întors în Brașov să negocieze și să semneze un contract [urmând să devină managerul trupei].
Așa s-a născut ”compania Hi-Q”!
Cei doi ”fondatori” care s-au împărțit din start în două ”departamente”: Creație și Management. Sigur, ca în orice start-up, cele două departamente au fost formate dintr-un singur om, în primii ani de activitate a ”companiei”.
Urma să aflăm peste mulți-mulți ani că proiectul nostru se numește start-up și că există cursuri și cărți celebre care abordează acest subiect. Dar atunci, la începutul anilor 2000, eram doi puștani din Brașov care voiau să facă muzică, nu afaceri!
În timp ce lumea vedea rezultatele aceste companii, adică ”produsele” și ”serviciile” noastre [melodii, videoclipuri, albume, concerte], noi construiam fără să știm o întreprindere antreprenorială. Vindeam acțiuni din companie, licențiam produsele noastre, angajam și concediam oameni, făceam planuri de business și tabele Profit & Loss.
Apoi ne-am apucat să externalizăm sarcinile cele mai grele: contabilitatea către o firmă specializată, comunicarea către o casă de discuri apoi spre o agenție de PR, vânzările spre un impresar apoi spre o agenție de booking, producția spre regizori și case de producție. Și tot așa, pe măsură ce succesul trupei creștea, așa creștea și compania.
Eram artiști, cântăreți, textieri, compozitori. Dar devenisem antreprenori chiar fără să știm ce înseamnă asta și, mai ales, fără o educație în acest domeniu.
Ce educație să avem când am pornit ”compania” la 16 ani? Am învățat din mers.
Prin 2002 compania noastră și-a diversificat portofoliul și a înființat un business nou: un studio de înregistrări la care doi din cei trei ”acționari” din firma-mamă [trupa muzicală] s-au asociat cu Marius Moga [compozitorul]. Aici chiar aveam nevoie de mulți alți angajați și colaboratori, cu totul diferiți ca pregătire și activități decât cei pe care îi aveam ca artiști!
Pentru că liniile de business s-au diversificat, am construit și o rețea, în care relațiile erau bazate mai mult pe încredere și respect, decât pe contracte pe hârtie.
Fără să ne învețe nimeni, am simțit mereu cât de importantă este o rețea cât mai mare de oameni de încredere și furnizori de calitate.
În industria muzicală oamenii de încredere sunt cei care vin la repetiții, nu întârzie și nu se îmbată înainte de concert, de exemplu. Furnizorii de calitate sunt firmele de producție, managerii de festivaluri, compozitorii și textierii talentați care pun suflet în munca lor și ”livrează” servicii de calitate – melodii bune, mixuri puternice.
Așadar am învățat din mers, experimentând și greșind și apoi schimbând ce nu a funcționat. A fi antreprenor nu este deloc ușor, pentru că ai responsabilități și temeri, ai resurse limitate și termene limită strânse, iar peste toate ai relația cu Statul [taxe, impozite, legi].
Acum închipuiți-vă că artistul trebuie să facă tot ce face un antreprenor… în timpul lui liber!
Atunci când nu compune, nu cântă pe scenă, nu filmează un videoclip :-)
Închipuiți-vă că după 8 ore de mers cu microbuzul, artistul trebuie să ”livreze” un serviciu de calitate pe scenă, apoi autografe fanilor. S-au dus 12 ore din ziua aceea. Plus 8 ore de somn, rezultă 20 de ore. Fiecare artist de succes mai are doar 4 ore pentru business [asta dacă nu are deloc viață personală, ceea ce se întâmplă în multe cazuri].
Care este concluzia mea?
Când vedeți artiști ciudat îmbrăcați (sic!) pe scenă sau la televizor, apreciați munca lor, nu o minimizați. Poate pare o distracție, poate le e ușor să cânte și să danseze, dar în spatele fiecărui ”produs” este o companie care e dezvoltată și susținută de ACEL artist. Nu de altcineva, tot de el/ea… în timpul lui/ei liber!
Scriu acest articol la invitația Bancii Transilvania care pornește pe 1 august un pachet intitulat NELIMITAT în rețeaua BT.
Ce este pachetul #NelimitatBT: contra 21 lei pe lună, pentru oricâte operațiuni cu banca în cea mai mare rețea de IMM-uri din România ai zero comisioane și transfer instant. Detalii complete pe site-ul oficial BT.
