Gând despre regrete

Ca orice om, am slăbiciunile mele, am complexele și defectele mele.

Cu trecerea anilor se adaugă experiențe bune și mai puțin bune, răni noi și dureri redeșteptate.

Toate acestea mă trag în spate, în trecut. Nu mă lasă în pace, să trăiesc clipa, să fiu cine vreau să fiu. Să fiu eu.

Dar eu vreau să trăiesc clipa, că aceasta este [bună/rea] singura pe care o am cu adevărat. Viitorul nu-l pot controla [oioioooo, de câte ori credeam că pot și mi-a dat peste nas], trecutul a… trecut :-)

Văd deseori pe Facebook, citesc pe bloguri, aud în jurul meu: “Mi-e dor de…”

Oamenilor le e dor de comunism, de copilărie, de colegii de liceu, de bețiile din facultate, de fostele iubite, de vacanțele la mare și la Paris, de prețurile mici, de stabilitatea financiară, de silueta de atunci.

Și azi m-a izbit: mie nu mi-e dor de… nimic!

Înainte de ’89 era totul cenușiu, oamenii speriați, granițele închise, magazinele goale. Nu mi-e dor de vremurile acelea.

În copilărie a fost fain, dar acum sunt mai puternic, mai lucid, mai liber. Nu mi-e dor de copilărie.

Colegii mei de liceu erau deștepți, proști, geniali, frumoși, urâți, bețivi, poeți. Cu acei 3-4 dintre ei pe care îi plac țin legătura pe Facebook, așa că nu mi-e dor de ei.

Nu m-am îmbătat în facultate. Nu mă îmbăt pentru că nu beau alcool decât rar, și maxim bere cu lămâie. Deci nu mi-e dor de facultate.

Nu mi-e dor de fostele iubite, că dacă mi-ar fi fost dor de vreuna nu m-aș fi despărțit, nu? Logic. Nu mi-e dor.

Vacanțele la mare, la munte, la Paris, la Barcelona, în Caraibe… Locuri frumoase, amintiri superbe. Nu mi-e dor de ele, continui să le vizitez.

Nu mi-e dor de prețurile mici, că prețurile sunt relative: toate sunt mari când nu ai bani. Așa că fac bani mulți cât să nu-mi fie dor de ele.

Stabilitate financiară? Ce iluzie! Viața e o călătorie palpitantă, nu o luptă pentru stabilitate.

Siluetă? Am fost slab și nefericit. Am fost gras și fericit. Am fost gras și nefericit. Slab și fericit. Nu e nicio regulă, nu are nicio legătură culoarea părului meu cu fericirea, așa că nu mi-e dor de kilogramele în plus sau în minus.

Nu mi-e dor de nimic, sincer să fiu. Sunt cu oamenii pe care îi iubesc, în casa pe care mi-am construit-o, cu mașina pe care am plătit-o timp de cinci ani, în situația pe care mi-am făcut-o [așa, bună/rea cum e ea]. Dacă vreau să schimb ceva, pun mâna și schimb.

Nu mi-e dor de nimic.

Pentru mine, viața abia a început! [Ca să fiu mai exact: viața mea începe în fiecare dimineață cu zâmbetul curat al lui Sasha]

La mulți ani, Sasha!