18 ani de Hi-Q – oamenii care au pus umărul – Mihai Sturzu

Tocmai s-au împlinit 18 ani de Hi-Q, trupa din Brașov fondată de Mihai Sturzu și Florin Grozea.

Pe 31 iulie 2014 am anunțat oprirea acestui proiect muzical printr-o emisiune la Mamaia, pe plajă, alături de Teo Trandafir. Ne-am întoarcem de unde am plecat, acum mulți-mulți ani: pe malul mării, la apus, alături de prieteni.

Vreau să vă povestesc despre câțiva oameni care au trecut prin viața mea și au pus umărul la succesul Hi-Q:  Edi Schneider, Bobby Stoica, Dan Badea, Dan Popi, Marius Moga, Nicoleta Drăgan, Șerban Huidu și Răzvan Popescu, Gabriel Huiban, Silviu Păduraru, Teo Trandafir, Dana Nălbaru, George Nemeznic și Victor Solomon, Laurențiu Rusescu, Anya Buxai.

 

Iar acum, la finalul acestei serii de articole, a venit rândul celui care a fost primul…

Mihai Sturzu și Hi-Q

Dacă citești articolele de mai sus vei găsi multe povești în care apare și Mihai, co-fondatorul și managerul Hi-Q. Dar vreau să fie clar din start: în toate poveștile Hi-Q apare Mihai, chit că am menționat numele lui în acel articol sau nu. Așa că citește întâi acele amintiri și apoi revino aici să le completezi…

Mihai a fost prietenul meu încă din prima zi a clasei I. Părinții noștri ne-au pus în aceeași bancă pe 15 septembrie 1986. În clasa a V-a el a mers în A, eu în B. Apoi el la Liceul “Unirea” cu profil limba engleză, eu la C.N. “Andrei Șaguna” cu profil matematică-informatică. În liceu am devenit cei mai buni prieteni, de fapt. Ascultam hip-hop amândoi și încercam să mergem la petrecerile bune din Brașov, să fim în găștile cool din centru. Era destul de greu pentru că eram foarte buni la învățătură și veneam din licee bune [cele mai bune din oraș], nu prea eram noi “cool” la 15 ani!

În clasa a X-a eram clăpar [cântam la keyboard] în trupa muzicală de la Palatul Copiilor și căutam solist vocal. Știind din școala generală că Mihai are o voce bună i-am propus să fie solistul trupei.

“Voi ce cântați acolo? Cover-uri? Hai mai bine să ne facem trupa noastră, să cântăm melodiile noastre!”, a fost primul lucru pe care el l-a propus.

Vărul lui Mihai care locuia la București avea o trupă de hip-hop care se numea Cartier iar noi voiam să fim ca ei! Așa că am mers la Mișu Barb, care era un fost elev al liceului “Unirea” și care ținea postul de radio al liceului. Mișu era o celebritate locală, toată lumea știa de pasiunea lui pentru electronică și pentru muzică, și era singurul care făcea negative [partea instrumentală a unei melodii]. I-am cerut să ne facă un negativ hip-hop.

 

Pe 29 iulie 1996 eram cu Mihai și Rasheed la mare. Ne hotărâsem că e momentul să-l sunăm pe Mișu Barb, să îl întrebăm dacă negativul nostru este gata. Mihai a dat telefon de la Poșta din Jupiter [unde era o coadă de o oră ca să prinzi un telefon fix liber] și am aflat marea veste: aveam primul negativ! În acel moment, la mare, pe plajă, cu o sticlă de șampanie, am hotărât că vom ajunge mari :-) și că vom sărbători în fiecare an “nașterea” trupei Hi-Q.

Tot Mihai a fost cel care a venit cu numele trupei. Aveam nevoie de un nume scurt (două-trei silabe), puternic, internațional, care să zică ceva despre muzica noastră:

“Hi-Q este prescurtarea de la High Quality – pentru că muzica noastră va fi de calitate înaltă”, a hotărât Mihai.

Mihai Sturzu a fost locomotiva Hi-Q, a fost omul care a inventat, a reinventat și a condus trupa timp de 18 ani.

El a fost cel care m-a ridicat de jos atunci când nu mai aveam putere sau încredere în această trupă. Și au fost destule momente: când a plecat Dana în 2003, când ne-a trădat Marius Moga și tour-manager-ul în același an, când a plecat Nico. Când s-a stricat mașina în mijlocul autostrăzii la 4 dimineața, după 1000 km de concerte și efort. Când s-a anulat un turneu internațional în 2009. Când am pierdut bani din cauza unor impresari neserioși.

El a fost cel care a inventat nume, concepte, turnee, coperți, afișe, brand-uri.

Managerul Mihai Sturzu

Țin minte exact momentul în care Mihai a devenit managerul iar eu producătorul muzical: eram în mașină, într-unul dintre drumurile noastre la Sebeș, la studioul lui Edi Schneider, în 1999. Până în acel moment lucram împreună la toate melodiile și textele, mergeam la toate întâlnirile. Telefonul a sunat atunci și Mihai a fost chemat urgent să semneze un contract pentru Hi-Q. S-a dat jos din mașină la Râșnov și a luat-o înapoi spre Brașov iar eu am mers singur, pentru prima dată, la studio.

Din acel moment Mihai Sturzu a fost managerul trupei Hi-Q. El și-a asumat, fără să își dea seama inițial, un rol foarte greu: deciziile finale erau luate de el, contractele erau semnate de el, oamenii erau angajați sau concediați de el. Mihai primea rar laudele pentru hituri, emisiuni și turnee, dar își lua de fiecare dată criticile pentru nereușite, eșecuri, probleme.

Am 18 ani de industrie muzicală și vă spun cu mâna pe inimă că există 4 artiști-manageri cu adevărat geniali în muzica românească de după 1995: Vlad Irimia de la BUG Mafia, Gabi Constantin de la Voltaj, Marian Ionescu de la Direcția 5 și Mihai Sturzu de la Hi-Q. Îmi asum această listă și am susținut-o de fiecare dată când am vorbit public despre industria muzicală de la noi.

Câteva episoade mai puțin cunoscute din cariera lui Mihai Sturzu:

Anul 1997: concert organizat la noi în oraș de Radio Brașov, cu trupe locale și Class – care era pe atunci unul dintre cele mai mari proiecte muzicale din România. Organizatorii scurtează programul Hi-Q cu 3 melodii, deși lista noastră de melodii era cunoscută la inginerul de sunet.

A doua zi Mihai organizează o conferință de presă cu toate ziarele din oraș în care explică situația și cere scuze fanilor pentru că recitalul Hi-Q a fost scurtat.

Mihai avea atunci 17 ani și făcea PR, management-ul crizei și branding.

Anul 1998: aveam deja trei melodii în noul stil dance și căutam o modalitate de promovare națională, în afara Brașovului natal. Mihai vine cu ideea de a face o compilație dublă – două trupe să pună banii la un loc pentru a produce un număr mare de CD-uri originale pe care să le oferim gratuit radiourilor din țară. CD-ul avea 3 piese Hi-Q și 3 piese Heat [altă trupă dance din Brașov] dar piesa cea mai bună era Hi-Q “Nu pot face nimic”. CD-urile și-au atins scopul, melodia noastră intrând în playlistele radiourilor din toată țara și ajungând la urechile casei de discuri Roton.

Mihai avea atunci 18 ani și făcea distribuție și promovare muzicală.

Anul 2002: eram pe drum de la un concert și Mihai vede pe marginea șoselei niște scootere frumoase. Pe vremea aceea nu existau scootere în România, era ceva cu adevărat ieșit din comun. Oprește mașina, intră în vorbă cu oamenii de acolo, face schimb de cărți de vizită. În mai puțin de un an Hi-Q avea contract de imagine pe trei ani cu Piaggio, videoclip cu scootere “Tu ești dragostea mea”, turneu național “Hi-Q Piaggio!”, premii în scootere oferite fanilor prin intermediul revistei Bravo. Toate acestea inițiate, negociate și organizate de el.

Mihai avea atunci 22 de ani și făcea management, endorsement, sampling, sales și vânzare de media.

Anul 2003: pornisem deja studioul MOF Records în formula Marius Moga, Mihai Sturzu, Florin Grozea și aveam deja multe-multe hituri pentru zeci de trupe și artiști. Mihai și Marius au văzut într-un club două fete care aveau o imagine deosebită. Au făcut cunoștință cu ele și le-au adus la studio. În mai puțin de trei luni se năștea TNT, cu hitul “Ani de liceu” [compus de Marius Moga și Florin Grozea, după piesa originală a lui Florin Bogardo], un proiect 100% MOF Records. Mihai a angajat tour manager, impresar, PR și consilier de imagine. În aceeași perioadă a reușit să îi convingă pe cei de la Unu’ să semneze cu label-ul nostru și să lanseze superbul album omonim, care conținea hitul “Cântec pentru sănătatea ierbii” Unu’ vs George Nicolescu.

 

Mihai avea atunci 23 de ani și făcea impresariere, branding, management artistic.

Anul 2007: după succesul albumelor “O mare de dragoste” și “Razna” trupa Hi-Q era în topul proiectelor dance din România. Mihai a simțit că nu mai avem unde “crește” la categoria DANCE,  și a venit cu o idee care a schimbat cu totul istoria Hi-Q: band 100% live. O idee nebunească, extrem de costisitoare, foarte riscantă… Dacă muzica nu mai suna la fel de bine ca negativele de pe CD, mixate și compresate perfect? Dacă fanii nu recunoșteau melodiile? Dacă impresarii nu voiau să plătească costurile triple necesare unei trupe live?

Împotriva sfaturilor artiștilor-colegi care făceau majoritatea playback 30-45 de minute, noi am luat trupă, microbuze, instrumente, inginer de sunet, tehnici, șoferi și am pornit concertele cu band 100% live de minim 60 de minute. La început am cântat pe același onorariu ca în formula de patru [trei soliști plus un DJ] ca să nu speriem impresarii și ca să dovedim că muzica sună chiar mai bine așa!

Mihai avea atunci 27 de ani și transforma o proiect dance într-o trupă pop.

 

Cea mai recentă mișcare genială a Managerului Mihai Sturzu a fost aducerea Danei Nălbaru înapoi în Hi-Q. Discuțiile și negocierile pe care le-a avut cu toată lumea au fost de lungă durată și extrem de delicate. Orgoliile sunt mari în lumea artiștilor! [Da, și despre mine vorbesc]

Revenirea Danei a fost o mișcare de management foarte bine primită de fani și de presă:

Artistul Mihai Sturzu

 

Sunt probabil cel mai mare fan și cel mai mare critic al Artistului Mihai Sturzu.

Am crezut în Artistul din el mai mult chiar decât a crezut Mihai Sturzu în el. Am crezut în el pentru că l-am văzut cântând și făcând show în peste 1000 de concerte, l-am văzut ridicând lumea și ducându-i la extaz în 6 ani de petreceri în Twice, l-am văzut prezentând emisiuni TV cu mii de spectatori.

Doar un artist atins de geniu poate face ca mii de oameni să vibreze, să râdă, să lăcrimeze, să cânte și să danseze. Iar Mihai a făcut asta timp de 18 ani! Cei care ați fost la concerte știți despre ce vorbesc, cei care nu ați prins niciun concert Hi-Q nu aveți cum să înțelegeți energia pe care artistul acesta știe să o transmită.

Majoritatea artiștilor români [din muzica pop și dance] cântă o melodie, mulțumesc publicului, prezintă titlul următoarei melodii, cântă următoarea melodie. Mihai transforma concertele Hi-Q în adevărate povești… cu schimbări surprinzătoare de melodii în playlist, cu opriri ale melodiei dacă publicul nu reacționa într-un anumit fel, cu momente de glume inventate ad-hoc care se transformau uneori în momente de stand-up comedy… cu schimbări ale textelor melodiilor pentru a include numele și poveștile unor prieteni din public…

Mihai Sturzu era artistul spumos care “făcea show”!

Am avut multe melodii de succes, dar impresarii invitau trupa Hi-Q pentru că “făcea show”. Iar show-ul era 90% realizat de Mihai.

Un moment în special m-a impresionat și cred că spune multe despre el:

Aș minți să vă spun că toate 1000 de concerte Hi-Q au fost perfecte, bine organizate, bine cântate și cu succes maxim. Unele locuri unde eram invitați erau nepotrivite muzicii noastre [mai ales de când cântam cu band 100% live] și publicul nu era cel mai prietenos :-) La un moment dat am cântat într-un fost club de manele pe care patronul voia să-l schimbe într-un club dance… Și ne-a invitat pe noi la primul concert, convins că muzica noastră prinde la toată lumea. Ce-i drept, publicul ne știa melodiile, dar stăteau la mese cu whiskey-ul, erau cam beți și se uitau ciudat la chitările de pe scenă.

Dacă Mihai ar fi refuzat să cânte acolo, ar fi fost înțeles de toată lumea. Dacă Mihai ar fi tăiat din melodii ca să avem recitalul mai scurt, nu s-ar fi supărat nimeni. Dacă Mihai nu ar fi avut chef să vorbească între melodii pentru că publicul era beat, ar fi fost de asemenea OK. Dar Mihai nu s-a raportat la situația nepotrivită, nu a scăzut ștacheta propriei valori, nu a încălcat contractul pe care îl semnase. Mihai a condus un concert Hi-Q la nivelul lui, nu la nivelul acelei situații.

Când m-am dat jos de pe scenă înțelesesem încă o dată ce om aveam lângă mine.

Au fost multe momente în care am văzut că Artistul Mihai Sturzu avea propriile standarde și nu se compara cu alți colegi de breaslă, ci doar cu propriile ambiții. Iar ambițiile lui nu au fost niciodată mici.

Omul Mihai Sturzu

Mihai este omul care a depășit toate prejudecățile pe care le-a întâlnit. Un om ambițios pentru care “nu se poate” nu a existat niciodată. Un om care sună de fiecare dată la Poliție când vede o problemă în trafic, un om care sare primul în ajutor când cineva are o problemă, un om care vine primul la treabă și pleacă ultimul.

Un om care a dovedit de fiecare dată că drumul lui este doar al lui, în pofida oricărui comentator de pe margine. În pofida oricăror reguli impuse de “gura lumii”. El este omul pentru care orice vis improbabil este doar o misiune de îndeplinit. El este profesorul de engleză care a devenit prezentator TV de succes, el este designer-ul de coperți care a devenit pilot, el este artistul iubit de o generație care poate fi și om politic.

 

 

Yin și Yang

Privind în urmă pot decupa foarte ușor momentele în care Mihai a venit cu câte o idee genială care ne-a reinventat sau ne-a dat un suflu nou. Munca muzicală am făcut-o eu mereu, pentru că fiecare idee bună este bună doar dacă este pusă în practică :-) Dar împreună ne-am completat extraordinar: el trăgea de mine, eu mă puneam la treabă; el inventa, eu construiam; el avea viziunea, eu o făceam realitate.

Mihai nu e perfect. A făcut multe greșeli și sunt câteva persoane care l-au criticat pentru modul în care s-a comportat uneori. Dar de fiecare dată a făcut-o pentru a proteja brand-ul Hi-Q, trupa Hi-Q, numele Hi-Q.

El este poate singurul om care a protejat Hi-Q mai mult decât s-a protejat pe el însuși. Pentru acest lucru l-am respectat și l-am iubit!

 

De ce Mihai Sturzu?

Pentru că nu m-a lăsat să mă opresc, să îmi pierd încrederea, să uit cine sunt și ce vise am. Pentru că a condus 1 milion de kilometri și ne-a condus cu bine de fiecare dată. Pentru că era primul care instala toba, primul care căra boxele și ultimul care pleca de la scenă. Pentru că m-a învățat să îmi doresc mereu mai mult, pentru că mi-a arătat că merit tot ce e mai bun, pentru că mi-a spus că niciun vis nu e prea înalt.

Pentru că… tot.

Mulțumesc.