MUSIC: Tabăra de muzică – sau de ce muzica dance românească are succes si rockul nu are succes

Sunt nesfârșite discuțiile despre comercial și necomercial, main-stream și underground, muzică “de calitate” și muzică “pentru mase”. Despre “manelizarea hip-hop-ului” și “prostituția muzicii” [vezi piesa lui Cabron “Rap Pa”]. Despre “rock-ul de calitate care nu prinde pentru că nu se promovează” și “dance-ul simplist promovat de radiourile rele”.

—————————

Am fost la Tabară de Muzică de la Păltiniș inițiată de Marius Moga. Acolo, șapte camere de hotel au fost transformate în șapte mini-studiouri unde peste 40 de compozitori, textieri, artiști au făcut nopți albe creând împreună muzică de toate genurile.

Energia a fost extraordinară și probabil în toamnă și în iarnă vom auzi câteva hituri începute în această tabără de creație. Atât în pop cât și în dance, hip-hop și pop-rock.

De ce mi-a plăcut ideea?

Pentru că românilor nu le lipsește talentul, le lipsește unirea. Acea unire unde-s doi puterea crește :-) Adică unde-s două minți creatoare din zone muzicale diferite acolo iese ceva de valoare!

————————-

De ce am făcut introducerea despre “comercial vs necomercial”? Pentru că lupta asta este una artificială. Pentru că muzica de calitate [fie ea dance, rock, electro, hip-hop, folk etc.] are succes. Dacă nu are succes înseamnă, pur și simplu, că nu e bună.

Punct.

Și acum de la capăt: în România sunt două valuri de muzică comercială în ultimii 5 ani – dance și hip-hop.

Nu e vorba despre promovarea la radio, pentru că ambele stiluri muzicale au fost respinse de marile radiouri comerciale ÎNAINTE de explozie. Nu e vorba despre bani, pentru că artiștii aceștia au pornit de jos. Nu e vorba despre prostituție, e vorba despre UNIRE.

Da, unire.

UNIREA ÎN DANCE

Dance-ul românesc a dat un refresh întregii muzici comerciale în 2007-2008 pentru că artiștii și compozitorii au început să lucreze împreună. Pentru că DJ-ii au început să îi ghideze pe compozitorii pop [Play and Win, Adi Colceru, George Hora, Silviu Păduraru, Gabriel Huiban, Marius Moga] înspre sound-urile de club.

Stilul Popcorn a pornit cu “Sexy Thing” David Deejay feat. Dony, “Hot” Inna by Play and Win și “Beautiful Life” Deepside Deejays & Nick Kamarera. Apoi “I Like The Trumpet” DJ Sava feat Raluka & Connect-R și “Mr Saxobeat” Alexandra Stan.

Observați mai sus mixul între DJ și artiști pop și urban? Succesul românesc a trecut granițele românești iar stilul Popcorn [dance românesc] a cucerit topurile. În cinci ani peste 100 de artiști și trupe dance românești au avut single-uri internaționale!

Citește mai multe povești de succes în cartea “Hit Yourself – 100 de idei de la pasiune la marea lovitură”.

UNIREA ÎN HIP-HOP

Hip-hop-ul românesc a avut o explozie între 1996 și 2000. Apoi melodiile hip-hop și urban au dispărut aproape complet din mainstream. Auzeam deseori expresia “se face rap adevărat, păcat că nu e promovat”. Personal, am crezut mereu că muzica hip-hop românească nu a ținut pasul cu vremurile, cu sound-urile, cu oamenii. Din acest motiv, și nu din altul, hip-hop-ul românesc nu mai era la modă în acel moment!

Hiatusul hip-hop a durat pâmă când orgoliile au fost date la o parte și o gașcă de artiști s-a adunat în jurul lui Vlad și Miță de la Agresiv. Lângă cei doi producători muzicali a venit Grasu XXL [un rapper extraordinar de talentat din “vechea gardă”], Maximilian [de asemenea un artist din valul 1996-2000], Guess Who [din trupa Anonim], Spike, JJ, Tranda și mulți alți artiști.

Unindu-se într-o echipă puternică, acești artiști au lansat albume după albume, din ce în ce mai bune ca sound și ca versuri, până când Guess Who a spart gheața cu “Locul potrivit (anul 2000)” în 2009.

În același an, un artist din vechea generație a făcut un pas foarte important: și-a unit puterile cu producătorul George Hora și a lansat “Undeva în Balcani”.

După aceste două hituri a început valul hip-hop care a continuat cu sute de colaborări între artiști din stiluri diferite [Puya cu Kamelia Hora, Grasu XXL cu Alex Velea, Guess Who cu Marius Moga, Grasu XXL cu Smiley, Smiley cu Ombladon, BUG Mafia cu Loredana Groza, Maximilian cu MeFX, DOC cu What’s Up și lista continuă la nesfârșit]. Trecând peste orgolii prostești, artiști din Vest au colaborat cu artiști din Est :-) Artiști “adevărați” au cântat cu artiști pop. Rapperii s-au apucat de dubstep și cântăreții dance s-au apucat de rap. Pe scurt: artiștii au compus muzică frumoasă!

Rezultatul: o piață hip-hop explozivă, cu zeci de vedete noi, cu sute de hituri și mii de concerte. Cu turnee pe bilete unde sălile au fost arhipline. Cu sute de milioane de vizualizări pe YouTube. Cu case de producție dedicate exclusiv stilului hip-hop.

———————————–

Acum gândește-te la rock-ul românesc și spune-mi dacă artiștii și compozitorii rock au făcut așa ceva. Și acum ai aflat răspunsul la întrebarea de ce dance-ul și hip-hop-ul au mai mare succes [chiar și internațional] decât rock-ul, la noi în România. Nu are legătură cu calitatea, cu difuzările la radio, cu publicul. Este vorba despre orgolii.

Mai exact, lipsa lor.

———————————–

La Tabăra de Muzică de la Păltiniș au fost prezenți: Laurențiu Duță, George Hora, Marius Moga, Horia Moculescu, Andra, CRBL, Play and Win, Narcotic Sound, Raku, Puya, What’s Up, Liviu Teodorescu, Shift, Corina, Loredana Groza, Jorje, Fely Donose, Deepside Deejays, Mamasita, Deepcentral, Hi-Q și mulți alții.

Gabriel Cotabiță mi-a spus în seara asta: “Este extraordinar ce a făcut Marius la Păltiniș! Alții nu au reușit 20 de ani să unească atâția artiști într-un singur loc.”

Talent? Avem!

Unirea ne lipsește. Apoi vine și succesul.

PS: Cum ar suna un single Hi-Q compus de Narcotic Sound, Marius Moga și Laurențiu Duță? Dar un hit Loredana Groza compus de What’s Up și un violonist de la Conservator? Dar o piesă hip-hop compusă de Horia Moculescu?