Azi descopăr pe blogul lui Cristi Manafu aceste rânduri:
Mi-e rusine ca am castigat Europenele. Mi-e rusine ca sunt probabil singura fata neinvinsa in acest an in Europa la categoria mea de varsta.
Motivul: au aflat americanii de performantele mele si m-au invitat, pe cheltuiala lor, la unul din cele mai mari turnee internationale ce se desfasoara la ei in tara. Mi-e rusine sa ii refuz pentru ca peste treizeci de tari se lupta timp de un an de zile sa prinda un loc la acest turneu. Iar eu am avut norocul sa fiu invitata pe cheltuiala organizatorului. Asta inseamna ca americanii ma apreciaza si se gandesc ca participarea mea poate ridica valoarea turneului.
Din pacate, tati spune ca nu mai avem bani pentru biletele de avion. Asa ca trebuie sa refuz invitatia.
Ma numesc Rosca Andreea, am 12 ani, practic tenisul de performanta, sunt dubla campioana nationala, campioana Europeana si neinvinsa in acest an atat in tara cat si in turneele desfasurate sub egida Tennis Europe la categoria mea de varsta. Si nu CERSESC. Dar ma gandesc ca, daca se va gasi un sponsor care sa ma ajute sa particip la acest turneu (in America), poate voi ajuta si eu ca Romania sa fie vazuta un pic mai bine.
Îmi dau lacrimile când citesc gândurile unei fetițe care face performanță la nivel mondial. Simt, ca român, simt că undeva greșesc și eu… Undeva greșesc dacă trăiesc într-o țară unde un copil excepțional [în sensul propriu al cuvântului] se simte abandonat.
Cristi spune:
Stiti la ce m-am gandit cand am citit aceste randuri? Ca nu o sa reuseasca sa plece, pentru ca nu va gasi sprijin. Stiu de la oameni care s-au implicat in campaniile unor campioni ca romanii nu sprijina performanta. O apreciem, aplaudam valorile, dar nu ne implicam. Stiu, suntem o tara bolnava si cei cu inima buna prefera sa ajute oameni in suferinta. Eu insa sper sa gasesc pe cineva care sa o sprijine pe Andreea.
Dar eu știu că nu e adevărat! Știu că mă voi uita pe Eurosport împreună cu familia peste câteva luni și îi voi ține pumnii.
Încă nu știu cum pot să ajut. Dar lansez și pe blog acest mesaj. Mă mai gândesc la noapte cum aș putea să schimb un pic această țară.
Comments are closed.