Unele melodii, cel puțin… Prea deprimante, prea pesimiste. Capul tăiat sabia nu-l taie.
Muzica noastră populară este de multe ori tristă, vorbește despre vremuri trecute care au fost frumoase, despre destinul implacabil și faptul că omul nu poate face nimic ca să schimbe lucrurile.
Refuz să cred că nu putem schimba lucrurile :-(
În Roata Vieții cântăreața spune:
Mai întoarce Doamne roata
Să-mi mai văd o data soarta
Să-mi anii tinereții,
Să-mi văd strălucirea vieții
Care Doamne fără rost s-au dus.
Fără rost s-au dus!??! Cât de trist sună… Alt hit cunoscut:
Iute vremea mi-o trecut
Și-uite c-am îmbătrânit
Să mai merg, putere nu-i
Să iau urma cerbului
Ce să mai zic de ciobanul care, aflând că va fi omorât de colegii lui de breaslă :-) nici nu se supără, nici nu se enervează, nici nu se gândește să fugă sau să se răzbune, ci îi trasează mioriței sarcini pentru înmormântare:
Sã spui lui vrâncean
Și lui ungurean
Ca sã mã îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Sã fiu tot cu voi.
Sau:
Mândră floare trandafir, în viață ești musafir,
Or ești trist, ori te petreci, măi
Pân-la urmă tre‘ să pleci.
Sunt mândru că sunt român, dar nu i-aș cânta copilului meu aceste cântece. E un mod defect de a privi viața.
Viața e frumoasă și trebuie trăită, fără regrete, fără fatalism. Fiecare clipă e o minune și fiecare răsărit de soare este o sărbătoare.
Și, mai presus de toate, noi putem schimba ce se întâmplă cu noi.
Comments are closed.