Jurnal de Paris: ziua nr 7

Penultima zi de vacanță! Am luat metroul doar câteva stații și ne-am propus să mergem restul distanței pe jos. Era soare!

Moulin Rouge, Sacre-Coeur de Paris, cartierul de shopping cu covoare, cadouri și jucătorii de alba-neagră, funicularul, apoi Turnul Eiffel (în sfârșit!). Seara am ajuns din nou pe Champs-Elysees unde ne-am răsfățat cu un restaurant indian cochet și înghețată!

Am fost surprinși din prima zi să descoperim un babilon de rase și nații în capitala Franței, amestec care nu pare deloc deranjant, deloc pestriț. Oameni care zâmbesc și sunt politicoși fie că dirijează circulația, fie că vând clătite, fie că sunt turiști. O politețe și o relaxare care, pentru un român cenușiu arată ciudat…

Dar nu e nimic ciudat ca oamenii să fie zâmbitori și să trăiască împreună, culori diferite, în același loc, același cartier, aceeași stradă.

Globalizare (în sensul bun al cuvântului) pe care am simțit-o în fiecare zi: eram doi români care vorbeau ba franceză, ba engleză, ba păsărească :-) mâncau la restaurante indiene/pakistaneze, chinezești/vietnameze, franțuzești, italienești, americane, cumpărau micul-dejun de la boulangerie patronate de arabi.

Ai noștri înțeleg greșit tradiționalismul, mai mult ca o rigiditate, un refuz al deschiderii către lume decât o dorință de păstrare a identității naționale. Pentru că tinerii de culoare de aici sunt mai francezi decât francezii și așa aveai senzația și la asiatici (cu cărțile în metrou și telefoanele mobile cu căști), musulmani (femeile cu batic pe cap și pungile de cumpărături de la Louis Vuitton), indieni (la o bârfă în fața magazinului) sau români.

Accentul nostru, hainele noastre ciudate și întrebările poate stupide nu ieșeau în evidență în amalgamul de naționalități… Toată lumea căuta metroul potrivit, hărțile de RER și cel mai apropiat fast-food. C‘est la vie!

Singura noastră întrebare acum este: reușim să băgăm toate cumpărăturile și cadourile în 2 valize mici de mână?…
[după 10 minute] nope! nu am reușit!…
[după alte 25 de minute] poate dacă ne așezăm pe ele să se mai arhiveze?…
[după alte 5 minute] am obosit, mai împachetăm și mâine!

Bon nuit!