Este al doilea an în care sunt în juriul acestei competiții. Gala Premiilor în Educație își propune să descopere și să premieze excelența din sistemul educațional: cel mai bun elev, cel mai bun student, cea mai bună școală, cel mai bun profesor etc.
Pentru mine este o mândrie că mă aflu printre oameni excepționali în juriu (profesori universitari, academicieni, cercetători de renume mondial, directori de Palate ale Copiilor și așa mai departe) dar mai important este sentimentul care mă încearcă citind înscrierile în concurs…
România are un viitor luminos.
Asta simt citind sute de pagini trimise de elevi și studenți geniali. Și nu doar geniali ca nivel intelectual (notăm premii naționale și internaționale la olimpiade și concursuri) ci și sufletesc – jumătate din nota finală este dedicată acțiunilor de voluntariat și activităților extrașcolare.
Această România la care am acces acum este fundamental diferită în comparație cu mitocănia și frivolitatea pe care o văd în presă.
În ziare văd două bisexuale care se mândresc că au stricat o familie cu o filmare sexy dintr-un jacuzzi.
În CV-ul unei fete din Fălticeni citesc zeci de premii internaționale primite în același an în care a condus o revistă lunară și a adunat tone de ajutoare pentru sinistrații inundațiilor.
Sunt plin de speranță. Pentru că știu că oricât de mult ai trage o societate în jos există acei oameni aleși care o duc în sus.
