Articolul meu “Top 10 motive pentru care casele de discuri merită să dispară” a creat controverse, atât în tabăra pro, cât și în tabăra contra. Unii n-au înțeles că vorbeam despre companiile care produc și vând CD-uri (discuri) nu despre casele de producție sau de impresariat. Totuși, popularitatea articolului arată cât de actual și de sensibil este subiectul.
Diana Singer a scris acest articol pe care vi-l prezint în totalitate:
Top 15 motive pentru care nu mi-as face casa de discuri
Mi-am petrecut 6 ani din viata ca marketing & promotion manager la case de discuri precum Nova Music, licentiat BMG, apoi la MediaNova, un joint venture intre MediaServices si Nova. (licentiat SonyBMG), iar apoi la Cat Music, licentiate EMI si Ministry Of Sound. M-am ocupat atit de promovarea albumelor romanesti cit si a celor straine, de publishing, lansari, repertoriu online, pagini web, newslettersetc, etc. Eram totodata si ca un fel de agentie de publicitate ambulanta all in one. Trebuia sa compun texte de spoturi audio si video, sa le programez la radio si tv, sa stabilesc parteneriate, etc etc! Au fost 6 ani grei, dar frumosi. Cu toate acestea nu am ezitat nici o secunda cind a fost sa ma intorc in radio, ca talkshow host (sau ghost)In ultima vreme vad ca se pune adesea problema caselor de discuri care nu promoveaza ce-ar trebui, care snopesc artistii de bani, n-au distributie, angajatii nu sint informati (asta chiar m-a durut!), muzica e doar o afacere si asa mai departe.
Asa ca am sa incerc in continuare sa lamuresc pe cit imi e cu putinta aceste lucruri, sper sa reusesc sa acopar cit mai multe aspecte, din prisma experienei mele:
1. In anii 96-97, pe cind se intfiintau primele case de discuri independente (Roton, Cat Music, Nova) cozile la depozitele de cd-uri si mc-uri (casete) ale acestora, erau nesfirsite. Pe atunci se vindea BUG Mafia, 3SudEst, Animal X, Costi si Adrian Minune, etc, etc. Dintr-un album se dadeau in jur de 150-300.000 de exemplare. Electrecordul vindea si acesta vinyl-uri cu Angela Similea de ex, tot in acelasi numar de exemplare, asta dupa ce pe vremea lui Ceasca se atingeau cifre record de 1 milion de exemplare vindute… Astazi daca vinzi 10000 de exemplare iei discul de aur si la 20.000 e platina deja…se iau in calcul si vinzarile digitale, 10 downloaduri fiind considerate un album! La albumele straine, acestea fiind mult mai scumpe e si mai rau, nu mai stiu exact cifrele, dar puteti cauta daca aveti mania exactitatii. Dar trebuie dedus ca daca faci un videoclip de 2000 de euro (pretul minim) si o sedinta foto de 500 de euro, s-ar putea sa nu-ti scoti banii investiti. De aceea casele de discuri se gindesc de 100 de ori inainte de a semna un artist, sau de multe ori impart costurile cu acesta, lucru practicat de altfel si de edituri cu autorii lor…
2. In afara de albumele obisnuite, casele de discuri mai vindeau citeva zeci de mii de exemplare de cd-uri si cu propriile reviste, distribuite prin Rodipet, la chioscurile din toata tara. Astazi isi vind cd-urile impreuna cu ziarele, la preturi absolute ridicole (maxim 60 de eurocenti/bucata). Cred ca am fost primul om de marketing care a spus: “Da?! Pai daca nu se mai vind deloc cd-urile in magazine, atunci hai sa le si LANSAM direct cu ziarele/revistele, ca facem mai multi bani, sau macar se scoate investitia”.
3. Pina acum 2 ani se mai produceau inca MC-uri (Musical cassettes) daca va vine sa credeti. Cineva spunea ca marea anomalia va fi ca vom sari de la casete direct in era internetului, deoarece in timp ce vindeam primele mp3-uri, inca mai existau casete in depozitele caselor de discuri.
4. Distributia este si ea jalnica acum, deoarece nu mai sint nici tarabele de alta data, nici magazinele de muzica, nici angrosistii. Muzica se distribuie acum in benzinarii si prin hypermarket-uri care te seaca cu taxe enorme de raft, pe care vinzarile nu le justifica sub nici o forma. In concluzie, cind pui problema banilor trebuie sa te gindesti asa: cit costa promovarea (angajatii, videoclipul, difuzarea de spoturi radio-tv, sedinta foto, evenimentul de lansare), productia cd-ului (grafica, tiparire, multiplicare), distributia in magazine, taxele.
5. Licentele. Casele de discuri licentiate trebuie sa plateasca sume enorme pe taxa de licenta, sume demult nejustificata de vinzari, insa daca erai licentiate aveai si avantajul falei pe piatza si a unei pozitii mai privilegiate. Artistii te preferau si ei unei case de discuri care nu reprezenta pe nimeni din afara. Asa ca licentele se vinau, se faceau multe drumuri in strainatate pentru ele. Se fac si astazi.
6. Licentierea. Astazi se cistiga in jur de 500 de euro daca reusesti sa-ti licentiezi o piesa afara. E valabila si reciproca (vorbesc de licentierea de piese de la casele de discuri independente). Daca reusesti sa licentiezi o piesa romaneasca pentru un spot radio sau tv te alegi cu citeva mii de euro. Ca licentiat ceri aprobarea de la casa mama si-ti iei un procent de vreo 15-20%.
7. Difuzarile la radio. Ca sa-ti intre o piesa la radio, in caz ca nu e hit evident, ci doar tu crezi in steaua ei, tra sa te inarmezi cu rabdare si vointa. Si nu doar pentru piesele romanesti. Nu o data era sa mor de git cu directorii radiourilor, pentru ca pur si simplu nu intelegeau ce piesa tare are casa de discuri. Trebuia sa promovez artistul in presa, sa aiba videoclip dat de cel putin 6 ori/zi la tv, sa apara in nu stiu cite emisiuni tv. Te faceai luntre si punte ca sa priceapa oamenii ce piesa fantastica ai tu. M-am luptat pentru Ciara, Chris Brown, Blue Cantrell si Usher cit nu m-am luptat pentru cadourile de Mos Craciun! Astazi am radioul meu online (www.radio2110.ro) si incerc sa dau o sansa tuturor pieselor, le ascult de zeci de ori, le testez, ma mai sfatuiesc si cu prietenii, pentru ca am ambitia sa nu ratez nici un hit. Referitor la promovarea artistilor in emisiuni tv imi aduc aminte ca urlam odata la un producator:”Breh, daca nu-mi promovezi trupa asta noua nu mai pupi nici artisti consacrati, ever” :-) A functionat! :-)
8. De ce tin cont radiourile de casele de discuri? In primul rind pentru ca sint parteneri vechi. In al doilea rind pentru ca au de platit pt muzica difuzata, iar casele de discuri isi iau astfel niste bani. Multe produse isi scot banii din difuzari la radio, dar asta in timp. Nu va dau cifre deoarece modul de calcul era empriric si cred ca mai este si astazi, inca tot nu cred ca UPFR s-a hotarit in ce fel sa imparta banii intre casele de discuri. Era parka o suma empirica, stabilita in functie de procentul de piese raportate. S-ar putea ca astazi sa se ghideze dupa Nielsen, desi nu sint sigura. Si inca ceva: nu am dat in viata mea spaga la radiouri pentru a promova o piesa. Absolut niciodata!!!
9. Artistii, dupa ce au fost promovati de casa de discuri, dupa ce si-au facut un nume cistigau din concerte. Astazi casele de discuri nu scot banii pe un album in care au investit, in schimb artistul face zeci de mii de euro din concerte. Facea. Acum e criza si pentru ei.
10. Ce-i aia artist valoros pentru o casa de discuri? Un artist care vinde, clar. Casele de discuri nu sint case de binefacere, nici fundatii si nici nu poarta numele Mecena. Multi dintre patronii lor vindeau inainte casete la taraba, adica faceau bani. De-asta si-au si facut case de discuri, pentru ca muzica era o afacere, apoi era arta. De fapt era o afacere cu arta, la fel ca si pentru vinzatorii de tablouri, sculpturi, carti…
11. Au casele de discuri timp sa se ocupe de toti artistii? Nu. Dar se ocupa de toate produsele/albumele. Pentru artisti s-au inventat manageri si PR personal. Casele de discuri trebuie sa promoveze, mai mult decit oricind produsele.
12. Esti artist talentat si ai super piese, dar nu te vrea nici o casa de discuri? Nu te cred! Pune piesa pe net si vezi cite hit-uri/download-uri ai, sau du-te si cinta in piata si vezi citi bani stringi. Vei afla de ce nu te vor casele de discuri. Pentru ca nimeni nu e nebun sa refuze un super hit si un artist fenomenal.
13. Din ce mai traiesc casele de discuri? Pai majoritatea si-au facut agentii de evenimente, organizeaza concerte…atit de rau stau cu vinzarile. Daca vor mai exista in viitor? Cred ca da, e mult prea mare aiureala ca fiecare artist sa aiba propria lui casa de discuri, iar UPFR sa numere zeci de mii de membri…
14. Referitor la cit de informati sint cei din casele de discuri. Sint multi nu informati, ci chiar foarte informati. Eu personal am scris o enciclopedie pop rock si am facut o gramada de emisiuni de muzica la radio. La fel si multi fosti colegi de-ai mei, care mai lucreaza si astazi la casele de discuri. Daca ar fi fost dupa noi nu s-ar fi scos veci pururea manele, desi ar fi fost extrem de gresit, avind in vedere ca acestea au adus cele mai mari cistiguri din istoria caselor de discuri independente.
15. Si in final, desi as mai avea enorm de multe de spus: internetul. Deja casele de discuri au negociat zeci de contracte pentru vinzarea pieselor online si pe mobil. Sumele obtinute nu sint mai mari de 3-4000 de euro lunar si asta daca ai un repertoriu baban! Pentru ca si aici banii se impart si de multe ori producatorul (casa de discuri) ia mult mai putin decit distribuitorul, vezi companiile de telefonie mobila si site-urile de mp3. In 5 ani estimez ca se vor vinde piese doar pe net si pt. mobil, la bucata. Albumele vor fi din ce in ce mai putine, iar in varianta de cd vor exista f putine exemplare care se vor putea comanda tot pe net. Pentru ca muzica nu e sunca de Praga, ca s-o pui in galantar, este un produs care se poate vinde virtual si iata, nici macar nu trebuie sa cumperi la kilogram (album). In plus nu mai exista demult albume de conceptie, care incep ca idée cu prima nota si se termina la ultimul acord.
