Eu nu l-am cunoscut pe Michael Jackson personal. Aș exagera dacă aș spune că l-am iubit și că moartea lui mi-a zdruncinat universul. Nu sunt eu atât de teatral.
Totuși, așa cum ați văzut, moartea lui m-a marcat. Iar filmul This Is It m-a impresionat (am plâns primele 15 minute din film în continuu).
Dar abia în ultimele zile am realizat de ce trecerea lui în neființă m-a impresionat atât de mult… Până la urmă Michael nu mai apăruse de mult la TV și ultimul lui hit avea vreo 7 ani, deci care e problema?
Am fost trist pentru că moartea lui Michael a însemnat pentru mine sfârșitul copilăriei.
Aproape toate amintirile frumoase din copilăria mea se leagă de el: prima casetă originală primită cadou de ziua mea, pălăria și dansul din sufragerie, concursul de Mister Boboc la care am dansat Give In To Me, prima piesă învățată la keyboard-ul adus de tata din străinătate, melodiile dedicate primelor mele săruturi…
Cu toții ne dorim să copilărim cât mai mult. Când Michael a dispărut am realizat că ultima mea legătură cu copilul timid și visător s-a dus…
Ultima mea speranță că pot fi iar copil.
Mi-e atât de dor de Michael și de copilăria mea…
Comments are closed.