Dacă mă întrebi ce rost au toate astea pe care le trăim, munca, taxele, nervii, prietenii, iubiții, grijile, cozile, talk-show-urile, filmele, twitterele, emailurile, țipetele, oftaturile, regulile, compromisurile, toate astea n-au niciun sens.
Oricum ne îndreptăm în aceeași direcție. Și oricum omul pentru care ne-am da și viața acum nici nu va clipi să ne vândă pe 30 arginți sufletul.
Oricum fata cu ochi verzi te va urî peste un an oricât de mult crezi că te iubește acum. Și poate nu va fi un an, poate vor fi 5… dezamăgirea ta va fi și mai mare.
Ce rost au toate astea când toate astea n-au, defapt, niciun rost?
Oricum soarele va răsări și va apune și fără tine, și urma ta în nisip va fi ștearsă la prima adiere. Și chiar și tu, peste zeci de ani, reîntâlnindu-te cu iubirea de acum pentru care ți-ai da și sufletul Diavolului, vei avea nevoie de 2-3 minute să-ți amintești “De unde te știu, îmi pari cunoscută?”.
Deci dacă mă întrebi ce rost au toate astea o să-ți spun că n-au niciun rost. Mergem ca roboții spre mâine fără să știm ce vrem. Iar dacă am știi ce ne așteaptă anii ce vin mai greu ne-ar fi, așa că nici nu ne gândim la ei…
Dacă mă întrebi ce rost au speranțele și visele și planurile îți voi spune că n-au niciun rost.
Această clipă însă… ei bine, clipa asta e magică! Universul și Timpul și Iubirea și Viața sunt toate sublimate în această clipă. Și faptul că aceste cuvinte, chiar în această clipă, te fac să simți că trăiești, pentru tine ar trebui să fie de ajuns.
Mai departe de o clipă e frig și e suferință și e însigurare și dezamăgire. Dar clipa asta e a ta… Folosește-o și mergi mai departe – fericit că a existat.
Photo: SFBear (CC BY2.0)
Engleză 
Română 
