Toată lumea spune asta, în ultima perioadă. Mi se pare deja over-rated să te plângi că n-ai timp. E normal să n-ai timp de tot ce vrei să faci. Eu m-am săturat să mă plâng.
Lumea folosește scuza asta cu timpul ca să se mândrească ’Wow, câte am de făcut!’. Pentru că următoarea întrebare este: ’Dar ce faci?’. Și atunci fiecare dintre noi are motive să răsăpundă: fac a doua facultate, am și un job, fac modeling, sunt mereu plecat, am 5 proiecte, toată lumea trage de mine ș.a.m.d.
Defapt timpul liber este o mândrie!
Arată că știi să te organizezi, că știi să prioritizezi, că te gândești și la sănătate, și la viitor.
Mă simt bine când oamenii îmi spun că fac multe lucruri: concerte cu Hi-Q, petreceri cu Mihai, site-uri, campanii online, blog, Twitter, producție audio, remixuri etc. Dar nu cantitatea ar trebui să mă bucure, ci rezultatele.
Și peste toate, răspunsul la întrebarea: Ești fericit?
Din martie Mihai și cu mine organizăm/găzduim/producem trei petreceri pe săptămână. A lot of work, credeți-mă. Nu mă plâng, nici nu mă mândresc. Aș vrea ca rezultatele să vorbească mai mult decât mine. Și să nu simt că n-am timp. Aș vrea să simt că transform orele și zilele în lucruri de valoare (indiferent ce înseamnă această valoare).
Îngrijorat
Îngrijorarea mea este următoarea: nu mai am timp să compun. Inspirația nu vine în drum spre bancă sau montând scule la club. Versurile vin din liniște sufletească, drumuri lungi și iubiri neîmpărtășite. Din privitul pereților.
Nu poți compune dacă Messenger-ul beep-beep, telefonul ring-ring, facturile bum-bum.
Photo by Serhio
Comments are closed.