Manafu ne întreabă. Nu ştiu cum aş fi fost, dar ştiu cum sunt…
Am pornit blogul în 2006, am fost primul cântăreţ român cu blog.
Despre bloguri am aflat prin Orlando. Pleca de la Netbridge şi Hotnews cita de pe blogul lui. Eu am fost curios: “De pe blogul lui? Ce-i aia?”
După ce am cumpărat cartea lui Scoble “Naked Conversations” am devenit un fidel urmăritor (aşa se traduce “follower”?) al lui. De la el am aflat de Reader, Twitter (am fost printre primii români cu cont acolo), de Seesmic (idem), QIK, FriendFeed, Mogulus, etc.
Apoi i-am convins pe toţi prietenii mei să-şi facă blog. Nu a fost uşor. Aproape toţi: Mihai, Nico, Staru, Anamaria, Horia, Dragoş, Neuro, Valer, Schpann. Cred că şi mama o să-şi facă până la urmă blog :-)
Blogul m-a introdus într-o altă lume, care – sincer să fiu – mi se pare mai aproape de sufletul şi pregătirea mea decât show-biz-ul. Descopăr după doi ani că cei mai buni prieteni ai mei din ultimii doi ani sunt exclusiv bloggeri sau twitterişti.
Blogul a fost sursa principală de trafic şi publicitate pentru primul meu proiect online: www.eOk.ro. Pe blog mi-am exprimat opiniile, speranţele, mi-am închegat “filosofiile” privitoare la piraterie, gratuit pe internet, social network, viitorul muzicii, drept de autor.
De aici lumea a aflat că în spatele melodiilor pozitive şi a emisiunilor TV se află un om poate altfel decât ţi-ai închipuit. E un exerciţiu de sinceritate şi de transparenţă destul de greu de realizat după atâţia ani de când avem succes. Nu oricine poate să-l facă şi trebuie să ai o anumită doză de inconştienţă să te expui aşa, cu bune şi rele.
Blogul meu este unul dintre cele mai bune proiecte pe care le-am început în viaţă. Şi cred că am făcut câte ceva până acum.
Comments are closed.