Zoso scrie un articol despre presă şi cine e de vină pentru criza în care se află presa românească.
El porneşte de la ipoteza:
ziare > cititori > mai multe ziare > mai multi cititori > mai multe ziare > aceeasi cititori > din ce in ce mai multe ziare > aceiasi cititori, ajungi la limita.
Dar situaţia nu este una exclusiv românească. Peste tot în lume cantitatea de informaţie care vine pe toate canalele (presă scrisă, radio, TV, internet, telefon mobil, brand-uri, etc. etc.) este într-o creştere imensă de debit. De câţiva ani buni.
(cc-Jonathan Vlarocca)
Acum un secol oamenii aveau problema: de unde aflu ce mă interesează?
Azi avem problema: suntem bombardaţi din toate direcţiile, cum aleg ceea ce mă interesează?
Din poziţia de consumator de media problema mea este filtrarea informaţiei. Nişarea informaţiei. Şlefuirea modului în care consumăm informaţia.
Din poziţia de creator (blog, brand, ziar, radio, televiziune, artist, pictor, scriitor, etc.) problema mea este crearea de content relevant pentru un public cât mai mare. Sau cât mai profitabil (Maserati nu caută cantitate, ei fac profit din 5 maşini vândute pe an). Găsirea acelui public. Păstrarea acelui public.
Dar cu cât devii mai relevant cu atât te “duci” mai mult pe nişe. Devii specialist-media. Ai mai puţini consumatori/cititori/clienţi. Pe de altă parte eşti nevoit să devii mai bun, mai rapid, mai informat, mai atent la detalii – consumatorii tăi sunt la rândul lor specialişti pe nişa respectivă!
Aşadar ce faci dacă vrei să rămâi o media pentru mase? Un ProTV, un Libertatea, un Voltaj, un Frutti Fresh? Scazi din calitate. Devi tabloid, devi “mai comercial”, mai accesibil.
LongTail a lui Chris Anderson.
Concluzia mea: publicul a învăţat să-şi găsească sursele care-i convin/plac/folosesc, a devenit mai atent la nevoia lui de informare/consum. Media trebuie să ţină pasul cu noul tip de client.
… va continua.
Comments are closed.