Am citit un articol de Stan Schroeder care face o paralelă interesantă între RSS și oferirea gratuită a muzicii.
El spune:
“Artiștii ne critică pe noi jurnaliștii că susținem muzica gratuită, spunând “Voi nu știți cum ne simțim noi când ne este furată munca și distribuită peste tot pe internet, gratuit”. Defapt, noi știm foarte bine cum este! Noi facem asta, voluntar, în fiecare zi, oferind prin RSS articolele noastre, gratuit, pentru toată lumea!
Sigur, articolele prin RSS de multe ori nu sunt complete, nu au poze, uneori au reclame, dar nu e lafel cu MP3-urile care sunt o versiune mai slabă a CD-urilor originale?
De ce o facem? De ce suntem fericiți când vedem că din ce în ce mai mulți “fură” articolele noastre și le distribuie gratuit pe net? De ce artiștii nu ar fi fericiți de același lucru? Până la urmă este vorba despre munca noastră, despre drepturi de autor, despre ceea ce facem pentru a trăi.
Am putea să închidem RSS-ul, să cerem bani pentru citirea articolelor, să dăm în judecată pe cei care ne citesc gratuit sau duc vorba mai departe despre articolele noastre. Dar asta ar fi stupid rău de tot, nu-i așa?”
Subscriu: într-o lume unde totul este gratuit și accesibil tuturor, lupta se duce pentru atenția cititorilor/cumpărătorilor/fanilor. Nu-i da în judecată că vor muzica/articolele/munca ta. Mulțumește-le!
[tags]Mashable, gratuit, legal, mp3, RSS[/tags]
Comments are closed.