Gând

ÃŽn seara asta s-a adunat iar tot orașul la concertul Hi-Q. Alt oraș, unul în care nu am cântat niciodată în ultimii 11 ani…

M-a frapat prezența unei bunicuțe chiar în primul rând, în fața scenei. De obicei oamenii în vârstă stau pe margine la concertele noastre, urmărind bucuria copiilor și nepoților. Astăzi doamna era la 1 metru de mine. Privirea ei mi-a amintit de privirea bunicii mele.

Parcă venise să vadă dacă suntem așa cum părem, să “vadă cu ochii ei”. Iar eu aveam emoții ca nu vom fi la înălțimea așteptărilor ei! Totuși, are zeci de ani de experiență, a văzut multe la viața ei, a trecut prin comunism, prin tranziție, prin sărăcie. Mi-era cam teamă, să nu audă ceva deplasat, să nu exagerăm, să fim acei tineri cuminți și deștepți pe care ea îi știa de la televizor.

Bunicuța a rămas până la finalul concertului, ne-intimidată de sutele de oameni care strigau și se împingeau spre scenă. Iar privirea ei zâmbitoare și ochii ei calzi m-au făcut să fiu mândru de mine, de muzica noastră, de colegii mei.

Mai mândru chiar decât faptul că a fredonat toate cuvintele ultimelor două melodii…

Melodia zilei:

[tags]Hi-Q, Music, Concert, Romania, de10ani[/tags]